Prin martie vă povesteam că avusesem prima mea călătorie cu avionul. Destinația era Newcastle, dar pentru a ajunge acolo a fost nevoie de o escală la Londra. Și cum eu îmi pusesem în minte ca ziua de naștere să o petrec departe de apelurile telefonului, am decis să văd Londra și din afara aeroportului.
Ne-am pregătit rucsacurile pentru a petrece 4 zile într-o capitală (încă) europeană scumpă, aglomerată și ploioasă. În continuare vă voi povesti cum au decurs aceste zile, în speranța că poate veți învăța din peripețiile noastre, sau măcar vă veți amuza.
În primul și primul rând, am plecat fără a planifica ce vom face concret. Eu sunt un om care zilnic bifează task-uri de pe o listă. Sunt atât de obsedată de planificare încât îmi scriu în agendă și când trebuie să fac baie pe cap. Am noroc cu Marius, care e mai somnoros și cât timp de încolăcim sub pături reușește să mă calmeze și să mă convingă că nu trebuie să bifez tot pe o listă pentru a avea o zi bună.
https://www.instagram.com/p/BowMftQlEQt/?taken-by=bravoandreea.ro
Ce am vizitat
Evident că pregătisem liste, hărți, citisem articole despre ce și cum să vitziăm, dar nu am ținut morțiș să le vedem pe toate. În ordine aleatorie au fost: Victoria and Albert Museum, The National Gallery + The National Portrait Gallery, Buckingham Palace, Tower of London, London Bridge, Tower Bridge (și altele, dar pe bune dacă mai țin minte pe câte ne-om fi oprit după kilometri de mers pe jos) M&M’s World, Lego Store, Big Ben (care din păcate e în renovare) Coca Cola London Eye, Chinatown și multe parcuri ale căror nume nu le-am reținut. E tare fain să dai de un parc oriunde vezi cu ochii. E mai puțin fun când te oprești să te minunezi la vederea unor veverițe, dar apoi îți amintești cât mai ai de mers până la destinație…
Ziua mea de naștere
De ce am ales Londra pentru ziua mea de naștere? Anul trecut m-am decis ca de ziua mea să plec în altă țară pentru a vedea locurile unde regii și reginele despre care am citit cu atâta ardoare au trăit. Cum istoria Regatului Unit m-a atras cel mai mult și avusesem deja experiența dintr-un alt oraș englezesc, am considerat că este momentul oportun să îmi fac ziua la Palat.
A fost o zi cu peste 30 de km de mers pe jos, soare, uși colorate, opriri la orice îmi răpea atenția și o prăjitură verde. Marius știa că o altă dorință a mea este să vizitez Japonia. Până acolo mai avem, dar s-a gândit să aducă Japonia la mine prin intermediul unei cofetării. It was the sweetest gift. Am savurat prăjitura în curtea unei biserici alături de alți turiști, studenți, încântați de ultimele raze ale soarelui.
Am nimerit din întâmplare la M&M’s World și Lego Store, unde ne-am integrat repede printre copii. Cred că am petrecut zeci de minute încercând să îmi dau seama ce omuleț de Lego vreau să creez pentru a-l lua acasă. Oferta era chiar bună, 5 lire pentru trei omuleți? Take my money!!
Seara ne-am dus la Victoria & Albert Museum, unul dintre obiectivele pe care voiam neapărat să îl vizitez. Am scris un articol despre dragostea mea pentru Victoria și pentru Războiul celor Două Roze, aka. casele regale care au inspirat apariția GOT.
Transport
Zborul a fost al companiei Ryanair și am achiziționat biletele prin kiwi. Problema este că deși la kiwi costă foarte puțin biletele, te cam rup la alegerea scaunelor, priority fees și alte servicii extra. Recomandarea mea este să călătoriți cât mai light, cu un rucsac în spate, fiindcă orașul este mare, transferul de la aeroport durează și după o vizită la Primark oricum dublezi bagajul.
Un alt lucru important de punctat este că de la aeroport până în centrul orașului te va ustura la portofel. Noi am plătit 50 de lire pentru transport dus- întors două persoane de la aeroportul Stansted spre Liverpool Street Station cu Stansted Express. Există și autobuze, care sunt mult mai ieftine, dar varianta aleasă de noi dura 47 de minute, mult mai puțin față de restul, iar despre transferul cu autobuz citisem multe opinii negative. Pentru noi a fost cea mai safe și rapidă soluție.
Transportul cu metroul pe de altă parte este de pe altă lume. Nu ne-am rătăcit, în principal fiindcă am avut de mers pe o singură linie, dar prețurile sunt piperate rău. De exemplu, pentru o rută de genul Piața Unirii – Piața Sudului am achitat 4.90 lire de persoană. Doar de două ori am apelat la metrou, iar când bagajul și vremea ne-au permis am circulat cu autobuzul, ori pe jos. Autobuzul costă 1.50 lire pe oră și poți achita frumos cu cardul.
Am luat și Uber, iar experiența a fost plăcută. Mașinile sunt electrice și au un serviciu în plus fașă de noi, Uber Pool. Dacă alegi opțiunea Pool, primești un preț mai mic pentru cursă, fiindcă în drum spre destinație, șoferul este liber să mai ia oameni în mașină.
Mai am de adăugat ceva despre autobuze. Deși transportul în Londra în general pare încâlcit, este de fapt destul de logic și intuitiv. Se respectă un orar, se așteaptă ca lumea să coboare, știți voi, civilizație. Rutele/ stațiile autobuzelor sunt numerotate cu litere pentru ca tu să nu mergi din neatenție în altă parte. Gândiți-vă că sunteți de exemplu la Piața Romană la coloane și fiecare stație de acolo are câte o literă. Litera aia te ajută să fii sigur că mergi pe traseul corect și să nu te inducă în eroare numele stației. Inițial ne-a bulversat faptul că erau mai mult de 5 stații numite Elephant and Castle, dar după ce ne-am prins de treabă ni s-a părut foarte fain.
Mâncare
Cu mâncarea am vrut să rămânem cât mai on budget. În loc să ne oprim la un local, am preferat să cumpărăm mâncare pentru drum pentru a profita de vremea însorită. Tesco, Sainsbury’s și Boots ne-au fost cei mai buni prieteni.
Evident că ne-am dus și la McDonald’s, se putea fără? Deși sistemul de comandă este bine pus la punct și nu ai de așteptat prea mult, mâncarea nu a fost bună.
În a treia zi ne-am oprit în Chinatown să mâncăm fiindcă ploua destul de rău și ne intrase frigul în oase. Avem gusturi destul de diferite când vine vorba de mâncare, iar englezii nu au o bucătărie vastă. Tocmai asta ne-a ținut departe de localuri, plus că din nu știu ce motiv, londonezii stau la coadă pentru a intra într-un local, dar după ce își comandă băutura stau afară, în mânecă scurtă!! Ce beau oamenii ăștia?!
Cum stăteam noi în ploaie, văd printr-o vitrină cum un domn umple o farfurie până la refuz. După felul în care alimentele erau așezate și vesela mă ducea cu gândul la un împinge tava din Eforie Nord. Cam așa ceva era, doar că îți puteai pune singuri orice îți poftea inima.
N-am stat mult pe gânduri și cu 10.50 lire fiecare am mâncat două platouri (fiecare) imense cu: pui shanghai, pește pane, frigărui, costițe, creveți, orez, tăiței, sosuri, cartofi și alte nebunii dar mă opresc fiindcă îmi plouă în gură. Găselnița era că pentru suma achitată puteai să îți pui câte porții doreai, condiția era să le umpli pe rând, pentru a evita risipa.
Tip: Și aici, dar și la alte restaurante am observat că prețul scădea drastic dacă alegeai să iei mâncarea la pachet.
Cazare
Noi am fost cazați la Clapham South Belvedere Hotel, un hotel micuț de două stele din zona Clapham South, probabil un fel de Berceni versiunea liniștită a Londrei. Pe afară arată ca orice altă clădire din oraș, dar înăuntru este foarte colorat, aproape orbitor și ușor kitschos dacă mă întrebați pe mine. Camera a fost mică, dar cu tot ce aveam nevoie: pat imens și comod, spații de depozitare, măsuță de machiaj, fierbător de ceai, un televizor în portugheză fără semnal și baie.
În primele zile am fost foarte mulțumiți de serviciile oferite, dar în a doua sau a treia seră cred, lucrurile au devenit ciudate. Room service-ul nu mai fusese efectuat, dimineața urla o alarmă falsă de incendiu, probabil ca să îi anunțe pe oameni să coboare la micul dejun. Căscata de mine uitasem că ei au altfel de prize, iar hotelul vindea adaptor cu 5 lire bucata. 5? Jaf la drumul mare! Iar în a treia seară a gemut una în așa hal încât am început să analizăm ce se întâmpla concret. Videochat? Threesome? Un cuplu dezamăgit că Viagra nu mai dă roade? Judecând după sunetele scoase de o singură individă și după durata situațiunei, am constatat că tipa venise cu partenerul ei, vibratorul.
Deci nu, nu recomand hotelul, dar dacă vreți să țineți de bani merită o șansă.
Buget
Din punctul nostru de vedere am cheltuit puțin. Costurile pre-plecare (transport, cazare, asigurări) au dus undeva la 1700 de lei, iar în cele 4 zile, unde includem transferuri aeroport-centru, transport, mâncare și suveniruri am cheltuit aproximativ 200 de lire.
Am fi putut cheltui mai puțin pe transport, ori să fi obținut o cazare mai bună la acel preț, dar pentru o primă plecare peste hotare singurei, credem că am strâns din pungă destul de bine.
*Sumele ne includ pe amândoi.
Vă recomand să citiți despre aventura noastră la Londra și din perspectiva lui Marius.
https://www.instagram.com/p/BorYtZuBgmT/?taken-by=mariuscalinro
De reținut
- Dacă trebuie să mergi undeva, mergi în partea opusă, gândește pur și simplu că tot ce ține de transport e invers, nu doar volanul;
- Londra nu prea are londonezi;
- Profită de obiectivele la care poți intra gratis;
- Ia cu tine o pelerină, un fular și niște izmene ca să nu îți intre frigul în oase;
- Obișnuiește-te cu ideea că mai bine de jumătate din banii tăi se vor duce pe transport;
- St Paul’s Cathedral, Westminster Palace, Churchill War Rooms și National Gallery sunt genul acela de clădiri în fața cărora te-ai holba ore în șir;
- Dacă vezi un Pikachu, nu te du să faci poze cu el căci îți va cere bani;
- Semnalul este practic inexistent în interiorul clădirilor;
- Angajații magazinelor sunt super amabili;
- Nu ești turist până la capăt dacă nu mănânci pe treptele din rondul Piccadilly Circus;
- Ține-te bine în London Bus. Priveliștea de la etaj e frumoasă, dar la coborâre riști să cazi în nas;
- E mai ieftin să circuli cu Uber (față de metrou);
- Mai ia o pelerină cu tine, just in case.