Bine aţi revenit! În cazul în care mă urmăriţi pe felurite reţele de socializare sunteţi deja sătui de poze de la Untold. Da fraţilor, am fost la Untold şi mi-a plăcut atât de tare încât la anul merg la Electric. (Sorry, îmi place prea mult glumiţa asta hue hue)
Am decis să împart în două părţi toată nebunia. Nu o să stau să vă istorisesc cum fu la Festival la modul artistul x o cântat atâta, lumea în delir şi alte prostii. O să vă las sper eu cât mai curând câteva filmuleţe să simţiţi vibe-ul şi în rest vă voi povesti păţaniile. Urmează ca în a doua parte să îmi expun umila părere dacă merită sau nu acest festival banii.
Acestea fiind spuse, păţaniile petrecute la Untold şi pe drumul spre Untold sunt:
Ziua 1- 3 august Plecarea
Eu şi V ne urcăm în tren şi descoperim cu stupoare că deşi ea a repetat de vreo 5 ori la duduia din gară că vrem locuri în vagon unde se închid uşile and shit, mnope, aveam locuri în mijlocul vagonului, no fkin doors, geamurile nu se deschideau, aerul nu mergea, locurile erau ocupate de puradeii familiei de lângă şi nu mergea nicio priză în tot trenul!
Noi am plecat ca nebunele, două tute, eram înconjurate de familişti şi de o tabără de liceeni care veneau de la mare cu profele retardate după ei. În celelalte vagoane, ditai găştile de minori gata de prăjeală. Uite aşa, ne-a rămas întipărit în minte ,,EEE OOO” încă de pe la Braşov. Btw, evident că trenul a avut întârziere. Decât vreo două ore, 40 de minute aproape numai în Cluj că ne băgase în gară, toţi happy că am ajuns hai pe hol, wait e Gara de Est din Cluj..tre să ne ducă în ailaltă, iei!
Ziua 2-4 august prima zi de Untold
Pe tren nu am reuşit să închidem un ochi, mai ales că după ce au plecat familiştii, o profă se sculase ea că are 4 locuri fix lângă noi. M-am luat în gură cu ea să îmi arate biletele şi avea dreptate, dar nebuna tot a ocupat singură 4 fkin scaune!
Ajunse la cazare am adormit..no way. Am mâncat oleacă şi direct la plimbare prin Cluj (evident că ne-am luat gogoşi de la donuteria şi nu ne-au dat şerveţele în cutiuţe). Abia după aţipirăm vreo oră şi băgarăm direct Untold. Noi ne luasem brăţările de la prânz deci scăpaserăm de cozi. Ajunse la festival ne ofticăm că nu am primit şi noi brăţări roz, ,,or fi din presă fată ăștia, zic eu.”
Fete deştepte, ne-am pus pe scaune şi a dârdâit fiecare ovul din noi. Aşa că după Tiesto plecarăm. Nu înainte să prindem un hamac liber! În care ne-am pus să îngheţăm şi mai rău, iar eu una chiar am aţipit :))
Ziua 3-5 august a doua zi de Untold
Asta era ziua când eu cică mergeam în Piaţa Unirii cu fetiţele de 12 ani să urlu ,,Simt că îmi întoarce lumea pe dos, atunci când îşi muşcă buza de jooos” but nope. În ziua asta eram chitite pe bumţăială. Ne-am hrănit la KFC şi în timp ce traversam la Piaţa Unirii, subsemnatei, îi intră ceva în ochi. Încep eu să mî zgrâm şi ochiu meu murea cu fiecare minut care trecea. Clipeam frenetic, dar asta nu m-a oprit să nu o car pe V la Argatu’. După ceva dat din cap plecăm şi îi spun lui V că am nevoie de un punct de prim ajutor, că nu mai pot deschide ochiul. Iată-mă pe mine, pentru prima oară pe o targă (trebuia să imortalizez moemntul). Duduia a fost creepy rău. Îi explic eu că îmi atacase ceva ochiul şi că probabil zgârmoneala şi rimelul au făcut mai rău. Îmi dă cu ser fiziologic şi mă bagă în panică zicând că dacă văd dublu să merg la Urgenţe…ce? După ce stau oleacuţă cu o compresă îcepe să îmi pună întrebări în cascadă şi privirea ei spunea ,,Asta e pe boabe”.
Ochiul meu era încă în chinuri, trecuseră vreo două ore şi eu nu putem ţine ochiul stâng deschis. Pe dinăuntru plângeam. Nu ştiam ce căcat am şi de ce se întâmpla fix atunci. Ne plimbam noi prin parc în speranţa că mi se va mai calma ochiu şi ce văd? Îl văd pe Juno de la SHOT, apăi pe Urs, apăi pe Căle şi urlu: ,, V sunt ăia de la SHOT aici mor!Păi hai să îţi fac poză cu ei, la care eu latru: Ai înebunit? Cum să fac poză cu ei cu ochiu ăsta roşu?” Cine le dădea după mesaje pe fb în care îi rugam să îmi spună unde sunt că sunt pe targă cu ochiu roşu şi vreau o poză cu ei? Subsemnata!
Revenim în arenă şi pe scenă erau Galantis. V zice că mai stăm la Hardwell şi plecăm, vedeam eu cu un singur ochi dar vedeam îngrijorarea ei. Cred că amândurora ne trecuse măcar pentru o secundă prin cap că aia e, s-a dus festivalu pentru noi. O rog să mergem la un alt punct de prim ajutor unde mi se mai aplică o compresă şi duduiţele mă calmează și îmi transmit că am făcut conjunctivită. Îmi zic că ar fi bine să plec la farmacie, să iau picături pentru ochi, să mă odihnesc, să stau cu ochiul închis, că lumina nu îmi face bine. Le întreb:,, şi dacă nu fac asta acum, se agravează? Nu, dar e un disconfort şi trece mai greu.”
Zis şi făcut! V. m-a luat de mână şi a devenit ochii mei. M-a dus în faţă frate! Era o îmbulzeală, eu aveam ochelarii pe ochi să par şmecheră, vedeam cu un singur ochi şi mă împingeam în garduri şi tomberoane. Eu am fost chioara de la Hardwell. Adicătelea, tot show-ul am stat cu ochii închişi şi ochelarii de soare pe nas. Nici nu vreau să mă gândesc ce dubios li s-o fi părut celor din jur. Când lumea se punea jos V îmi urla,, Gumy acum ne punem jos. Ce? Pune te jos mă!” Oh I love her! M-a scos din nebunia aia când s-a terminat Hardwell la fel, de mânuţă, eu cu compresă pe ochi.
În autobuz am stat numai cu compresa şi surpriză când am coborat urlam că pot să văd în sfârşit. Cele 15 minute de compresă pe ochi mă ajutaeră dar tot ne-am oprit la o farmacie non sotp să îmi iau picături. Farmacie non stop care de fapt funcţiona ca un mec drive. La tejghea îi spun duduiţei ce vreau, nu înainte de a o informa că are gândaci pe tejghea. Face tipa o faţă de genul ,,Ceva nou nu ştii să îmi zici?” Îmi aduce picăturile şi o întreb dulce,, Astea sunt dinalea de am văzut la televizor că le aplici cu ochiu închis?” :)) No fkin way.
Ziua 4- a treia zi de Untold
În a treia zi am avut super multă energie. Am realizat ce de dubioşi sunt pe la festival. Un tip a venit super random dacă facem o poză împreună , why the heck not? Făcurăm poze şi cu ştrumfi, nebunie.
Şi pentru că la baie era full, ne-am dus la all gender (că nu exista baie de băieţi) iar eu și V ne hotărâsem ca în ziua aia să purtăm saloepte identice. Proastă idee. Eram noi surorile praștie, dar când te grăbeşti, salopeta e cea mai proastă alegere vestimentară. Am ieşit din baie cu bretelele slăbite şi o mânecă rasucită. Csf, n-ai csf, aşa că dau jos bretelele şi las să mi se vadă ditai bucata din sutien şi piept sub privirile uimite ale tipelor de lângă mine întrebându-mă ce naiba fac. În mintea mea erau retarde, îmi aranjez bretele ce dracu, doar nu intru în baie pentru asta. Eu făceam chestia asta fix lângă uşa băii şi un tip care se grăbea să intre se apleacă să îmi sărute umărul. Dude, that-s not how you kiss a lady come back here and do it properly ok?
Spre finalul serii, am găsit pe o bancă nişte cârnăciori de la Campofrio ambalaţi. I-am luat cu noi la Armin să îi fluturăm. Oh, cât de nepreţuite erau chipurile pline de mirare ale oamenilor care realizau că noi învârtim nişte cârnăciori ambalaţi în toată nebunia aia.
Şi cred că asta fu ziua când realizarăm de ce au unii brăţări roz: sunt minori (Doamne, te rog, fă chestia asta pe oriunde în ţară, să nu mai fac ochi dulci la minori, pls)
Ziua 5-a patra zi de Untold
Ultima zi a fost cea mai mişto dpdv al peripeţiilor, căci am râs pe săturate. Foarte multă lume cu Free Hugs iar eu alergam ca nebuna după astfel de omuleţi. V a fost foarte haioasă căci l-am îmbrăţişat pe un tip şi ea îi vede brăţara şi ţipă:,, Gumy stai potolită e minor! “(e o dulce)
Ah, a fost şi o fază naşpa. Dacă citeşti asta şi eşti, sau cunoşti o tipă brunetă, bronzată la solar, cu râs de asistentă tv, care ai stat la coadă în ziua 4 la pozele în costumaţii de la Telekom şi ai repetat de 10 ori,, cioară moartă” la vederea unei bufniţe împăiate, te rog, te implor MORI ÎN CHINURI VACĂ GRASĂ AUTISTĂ ŞI RETARDATĂ CE EŞTI NU AM AUZIT ÎN VIAȚA MEA O VOCE ATÂT DE ENERVANTĂ UN OM CICĂ ADULT ATÂT DE LABIL MINTAL NE VEDEM ÎN IAD FIINŢĂ GROAZNICĂ SPER SĂ PRIMEŞTI DOAR ANAL TOT RESTUL VIEŢII TALE! :*
După puţin timp V mă atenţionează că tocmai trece pe lângă mine un alt tip cu Free Hugs. Fac o întoarcere bruscă şi jbaf hug and kiss că aşa se poartă la Untold. Ei de aici, nu ştiu cum naiba au evoluat lucrurile. V râdea de întoarcerea mea şi tipul s-a dus şi la ea. Auzindu-i accentul V îl întreabă ,,De unde eşti? Bistriţa. Vreau să mă mărit! Da? Păi te cer!” (Ceva în genul acesta a fost dialogul). Pe mine m-a luat vlaul, i-am rugat să se mute niţel de lângă ghena de gunoi, mi-am scos inelul, i l-am înmânat băiatului şi am imortalizat momentul de 2k likes pe pagina event-ului Untold.
Da dragii mei, V a spus DA la Untold! Îi mulţumim lui Andrei pe această cale pentru spontaneitate!
Ziua 6- ziua de după Untold
Asta a fost ziua cu somn de voie în care nu s-a întâmplat nimic. Ziua în care am realizat că doamnie, lenţi îs ardelenii. Eram la Cetăţuie şi un fotograf le spunea mirilor, în cel mai încetișor ritm posibil ,,Aveţi răbdare cu mine…ba perdon A-v-e-ţ-i r—-ă—-b—d—-aaa—-r—eee-c-u–m–i–n–e…”
Ziua 7-Înapoi acasă.
Ne-a prins ploaia şi am împărţit o pelerină.
Ne-am urcat într-un tren cu trei vagoane alături de un minor cu o mamă nebună. Serios Bărbosule serios, tot minor? Oh în vagon cu noi era ceea ce între timp credem noi că a devenit un cuplu. Nu ştiu cum vă cheamă copilaşi, dar dacă aţi fost un grup de 5 untoldişti care aţi plecat pe 9 din Cluj cu trenul de la 19.25, tipul în tricou albastru şi tipa în tricou galben: sunteţi adorabili! Nu ştiu dacă s-a observat cum mieunam eu şi V când vă giugiuleaţi. Fetiţă, ai un super tip cu tine, keep him pls :)) Că de nu, we’ll find him and we want nasty things from your blondish guy.
Eram deja călite, geamurile tot nu se deschideau şi aerul nu mergea. Muream de frig, dar surprinzător prizele mergeau. La al doilea control, naşul era beat criţă. Dânsul venea şi trezea pe toată lumea, urla, încurca bilete, nu înţelegea ce i se zice, vai mama lui. L-am întrebat dacă se dă şi căldură cândva în trenul ăsta, la care îmi răspunde: ,,Domnişoară mie îmi e cald. Poate dacă dăm o duşcă ne încălzim şi noi. Oh dacă aveţi, chiar vă rog, vreau şi eu.” GG CFR!
P.S. Trenul nu a avut întârziere. Ce miraocl, ce minune!