Film: Glass

Glass film
Photo by Jessica Kourkounis - © Universal Pictures

Săptămâna trecută am văzut thrillerul Glass, produs de M. Night Shyamalan care continuă povestea filmelor Unbreakable (2000) și Split (2016), transformându-le în trilogie la 19 ani distanță.

Recomandarea mea este să le urmăriți în ordine cronoligcă, cel puțin Split este un must pentru a înțelege comportamentul lui Kevin, dar pentru asta trebuie să vedeți Split. Fapt ce mă face să mă întreb de ce dracului nu v-am povestit de Split în 2016? Aveam blogul, l-am văzut la puțin timp după priemieră și mi-a plăcut la nebunie…

Revenind, filmul Glass îi aduce la un loc (într-un spital de pishiatrie mai exact) pe cei trei super oameni:

  • David Dunn interpretat de Bruce Willis. Singurul supraviețuitor al unui accident tragic de tren și supranumit Indestructibilul;
  •  Elijah Price interpretat de Samuel L. Jackson. Acestasuferă de boala oaselor de sticlă, dar are o minte strălucită și reușește să întoarcă orice situație în favoarea lui;
  • Kevin Wendell Crumb interpretat de James McAvoy. Kevin are 24 de personalități, fiecare cu caracteristici bine definite (de exemplu una dintre personalități suferă de diabet).

Acestora li se alătură Dr. Ellie Staple care are misiunea de a-i convinge pe protagoniști că nu au super puteri, ci sunt doar niște oameni chinuiți de tulburări mintale și Casey, singura fată care a surpaviețuit Bestiei. Cine e Bestia? Doar o altă personalitate de-a lui Kevin.

Deși ei au fost uniți pentru a le șterge din minte ideea că ar putea fi un fel de super eroi din benzile desenate, totul se transformă într-un joc foarte bine orchestrat de Domnul Glass.

Filmul are câteva scene de flashbacks pentru ca spectatorii să înțeleagă mai bine cum s-a ajuns în acel punct și reușește să unească poveștile celor trei. Nu știu dacă în 2000 se gândeau la o trilogie, dar merită văzută. Ca un scurt rezumat, am găsit un comentariu pe Youtube care explică perfect:

Unbreakable is a classic, Split was a surprise & Glass will conclude the trilogy we never knew we wanted.

Mi-a plăcut foarte mult filmul. Ce-i drept, m-am dus plină de entuziasm știind că avea să fie cel puțin la fel de bun ca Split. Nu am plecat dezamăgită, poate doar finalul ușor telenovelistic, dar nu a fost ceva deranjant. Finalul este deschis, dar rămâne de văzut dacă vom mai avea parte de surprize peste alți 19 ani.