Am stat în casă precum o cârtiţă pentru a atinge un obiectiv măreţ, acela de a ajunge la zi cu Game of Thrones. A fost neovie de 3 săptămâni, multe ore de somn pierdute şi oftat la fiecare apariţie a lui Jon Snow. Totally worth it!
Am ieşit din casă, întrebându-mă ce naiba voi face cu viaţa mea din moment ce nu voi mai avea de acum încolo program zilnic de ore pierdute în faţa ecranului calculatorului/telefonului, btw să te uiţi în 139 la cum e arsă fiica lui Stannis e ceva de vis.
Eu una nu mă regăsesc în agitaţia Bucureştiului. Singurul motiv pentru care aş rezista în aglomeraţia din centrul vechi e pofta de o shorma de la Dristor în miez de noapte. Aceea e probabil cea mai bună parte la orice ieşeală în capitală. Capitală deja prea îmbâcsită. Nu neapărat de gunoaie cât de fel şi fel de oameni.
Ce să şi faci dacă nu îţi place la înghesuială şi trebuie să îţi reîncarci bateriile? Te duci dimineaţă în gară, te uiţi niţel pe panou şi urci în trenul spre Braşov.
Ăsta e momentul când trebuie să vă povestesc de liniştea din Braşov.
De sentimentul de siguranţă pe care îl ai la orice pas.
De oamenii care nu sunt agitaţi şi chiar îţi zâmbesc.
De Taverna Sârbului şi de cât de bună e mâncarea acolo şi cum merită fiecare lescaie.
De multitudinea de nemţi şi unguri care te fac să te cam simţi minoritar în propria ţară(în caz că nu ştiaţi da, mi-am cumpărat ţară).
De concertele din Piaţa Sfatului
De cum naiba se face că mai mereu turnurile şi Biserica Neagră sunt închise.
De mimul care lasă valiza cu bani în mijlocul pieţei, merge să mănânce şi nimeni nu umblă la valiză…
Dar nu dragii mei. Vă voi povesti despre gogoşile din Braşov! Am coborât la Livada Poştei, am tăiat-o spre centrul vechi, am făcut la stânga şi le-am văzut. Le-am văzut pe ele, gogoşile, cum stăteau ţanţoşe în vitrină şi cerşeau atenţie. O vitrină plină de culoare, de gogoşi care mai de care mai mari şi mai glazurate.
Am intrat în Glaze Haze , un fel de lăcaş sfânt al gurmanzilor. Gogoşi cu oreo, cu cocos, cu bubblegum, cu zmeură, cu umpluturi atât de dulci că simţeai cum intră diabetul în vene. Gogoşi care culmea, doar arătau a gogoşi, dar compoziţia lor nu era de gogoşi. Majoritatea presupun că sunteţi obişnuiţi cu acele gogoşi pufoase, ei bine, acestea erau din foietaj. Arată precum sute de fâşii de foietaj ce au fost tăiate şi puse una peste alta pentru a forma gogoaşa perfectă.
O gogoaşă costă 3,5 lei şi e mult mai mare decât ce văzui prin Bucureşti. Mai au şi frappucino, lattechino şi alte cichicino la preţuri rezonabile, iar cutiuţele pentru pachet sunt adorabil de roz şi fancy. Te simţi ca un gabor din Power Puff Girls cu burta ieşind printre nasturi şi îţi vine să îţi înfigi câte un deget prin fiecare gaură de gogoaşă.
Dacă vrei şi tu o gustare al naibii de dulce în Braşov, din Gara de Nord pleacă un tren privat pe la 9.20, îţi iei bilet din tren şi dacă eşti student scapi ieftinache cu 15 lei. Ajungi până în 12 şi la 14.40 ai trenul de întoarcere. Timp berechet pentru luat gogoşi şi la pachet să se oftice tot poporu’ că tu ai o bucăţică din rai cu tine.
Ce zici? Te scot la o gogoaşă? 😀