Anul ăsta mi-am propus să citesc clasici. Mi-am format acest obiectiv căci în sfârşit pot citi ce am eu chef fără să îmi fie impus. Pe listă era evident şi Micul Prinţ de Antoine de Saint-Exupéry. Recunosc, am cumpărat cartea pentru a-i citi hamsterului meu înainte de ➡️
Sunt lichid. Aşa defineşte Tate senzaţia din corpul ei, când Miles îi pronunţă numele, ori când spune ceva ce-i ajunge direct la inimă. Citeam şi mă amuzam de cât de potrivită este expresia. Când îl vezi, după o zi lungă, sau după ce au trecut săptămâni ➡️
Tu nu o cunoşti. Dar ea te cunoaşte. Sună direct a stalking! Şi asta şi e. Romanul ăsta, cică thriller, prezintă povestea unei stalkăriţe sărite de pe fix, dependentă de alcool, a cărei viaţă e naşpa şi îi place să se uite la alte cupluri cum…joacă ➡️
Îmi plac cărţile poliţiste. Am crescut cu serialul Hercule Poirot şi tare mă bucur că am ales să îmi provoc migrene încercând să desluşesc cine e criminalul în zeci de episoade şi mii de pagini. În opinia mea, o carte poliţistă bună, este una în care ➡️
Vă povesteam că nu am putut ajunge la workshop-ul #secreteleindustriei ţinut de Florin, dar că mi-am luat cartea şi am obţinut autograful lui la Webstock. (Priorities bro) Mi-o dat regram la poza de pe instagram, share la articol, aşa veşti să tot primeşti în metrou în ➡️
Astăzi îmi iau inima în dinţi şi vorbesc despre iubire. Am noul episod din nimic nou pe fundal ca să zburd pe câmpiile îndepărtate ale inspiraţiei. Voi vorbi despre iubirea din cărţi, căci aparent aceasta chiar ţine. Nu e recenzie, nu e critică, dar nici ridicare ➡️
Copyright © 2026 | WordPress Theme by MH Themes