Anul trecut vă recomandam un serial marca Netflix, intitulat Atypical. M-am apucat de sezonul 2 și îmi place din ce în ce mai mult. Ca să lămurim de la început lucrurile, da, serialul este atipic. Protagonistul, Sam, suferă de autism ți este obsedat de pinguini.
Povestea este foarte bine construită și creatorii reușesc cumva să îți prezinte situația tinerilor care suferă de autism într-o manieră amuzantă, fără să se îndepărteze de realitate. Serialul punctează foarte des nevoia creșterii awareness-ului și vine cu câteva idei chiar faine. De exemplu, părinții se gândesc la crearea unui curs/training pentru polițiști. Astfel, când un tânăr autist va fi găsit bântuind străzile și va refuza legitimarea, polițistul va cunoaște semnalmentele unei persoane cu autism și îi va contacta familia, în loc să îl ducă la poliție să dea declarații și să riște apariția unei crize.
Sezonul doi debutează cu destrămarea familiei Gardner în urma infidelității Elsei. Nu, nu e vorba de prințesa din Frozen. Casey se mută într-o altă școală și își face noi prieteni, iar Sam se gândește serios să aplice pentru colegiu.
Mi-a plăcut mai mult acest sezon fiindcă s-a axat foarte mult pe legăturile dintre personaje. Dacă în primul am luat contact cu povestea lui Sam, de data asta ni se aduce la cunoștință că toți cei din jurul lui au probleme și culmea, el e singurul care reușește să le facă față. El vede lucrurile fix așa cum sunt și este sincer de fiecare dată. Nu lipsesc replicile amuzante, ori scenele în care realizezi că degeaba te plângi de viața pe care o duci fiindcă sunt copii cu probleme mult mai mari pe lume.
Evoluția personajelor este impresionantă. Toți încearcă să învețe din greșelile trecutului și să devină mai responsabili, iar surpriza sezonului pentru mine a fost Zahid. Acesta se dovedește a fi un tip foarte down to earth și un prieten de nădejde.
Un episod durează 30 de minute, într-o seară l-ai devorat integral. Ce mai aștepți?