Recenzie: Caligula – Tiranul Romei de Douglas Jackson

Recomandarea de luni

Luna trecută am terminat cartea Caligula – Tiranul Romei scrisă de Douglas Jackson. Nu sunt o împătimită a istoriei, dar sunt anumite aspecte care mă interesează. Cu ce se îmbrăca împărăteasa Sissi, și-a dorit sau nu regina Victoria copii sau cât de nebuni erau anumiți conducători, sunt doar câteva dintre lucrurile care îmi stârnesc interesul. Despre Caligula am auzit prima oară la Zaiafet datorită acestui clip:

L-am văzut fix înainte de un târg de carte de unde am achiziționat cartea Caligula – Tiranul Romei cu doar 15 lei. Ca să o citesc mi-a trebuit destul de mult timp. Nu mă înțelegeți greșit, cartea este foarte bine scrisă, iar acțiunea este ușor de urmărit. Replicile personajelor sunt bine alese, dialogul fiind foarte interesant de urmărit, alături de descrierile amănunțite ale arhitecturii și ale veșmintelor din acea vreme. Aspectul care mi-a îngreunat cititul a fost legat de cruzimea împăratului. Citisem deja despre Caligula că se plictisea în timpul luptelor și alegea deseori să arunce în arenă spectatorii din primele rânduri pentru simplul său amuzament, dar este greu să citești zeci de pagini despre ororile ordonate de el.

Pentru amuzamentul, ori pentru a-și demonstra puterea, Caligula ordona cu o ușurință extraordinară moartea oricui. Decapitarea era prea simplă, așa că alegea cele mai crude moduri de distrugere a celor care îi încălcau ordinele sau îl trădau. Autorul face în carte descrieri morbide ale tehnicilor de ucidere, motiv pentru care deseori am lăsat cartea din mâna, fiindă oripilată de cele citite. Caligula nu doar că se amuza pe seama ochilor scoși și ale diferitelor atrocități pe care le privea cu mândrie, dar își punea și restul supușilor să asiste. Interesant este faptul că în arenă oamenilor li se părea entertaining, dar când lucrurile se întâmplau într-una dintre încăperile în care erau primiți musafirii, tensiunea creștea fiindcă oricine putea fi următorul executat.

Cartea Caligula – Tiranul Romei nu este povestea împăratului Caligula care a domnit peste imperiul otoman în anii 37-41 (destul timp pentru el să rămână în istorie drept un tiran) ci mai degrabă povestea spusă prin ochii sclavului Rufus. Acesta a primit sarcina de a avea grijă de un elefant care să dea diferite spectacole pentru deliciul împăratului și a invitaților săi de seamă. Rufus duce o viață grea, însă visează să fie eliberat de sclavie și să fugă cât mai departe de Caligula. Cu toate acestea, se întâmplă destule lucruri care îl fac să se apropie tot mai mult de împărat și să vadă cu ochii lui că zvonurile sunt adevărate: Caligula este un monstru!

Mi-a plăcut cartea, dar repet, este greu de citit dacă vă deranjează scenele de tortură. Iar dacă sunteți genul de persoane ușor scârbite de anumite mirosuri sau imagini, aflați că undeva în carte Rufus și prietenul său Cupido traversează Cloaca Maxima aka. locul prin care trecea tot rahatul din Colosseum. Pretty, pretty, right?

Cartea o puteți comanda online de pe Libris.ro. Lectură plăcută!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.