În perioada liceului m-am luptat cu acneea juvenilă. Am încercat tot felul de tratamente. Am încercat leacuri băbești, am colindat plafaruri și schimbat dermatologi. Cumva, cei din jur considerau că eu nu mă uit în oglindă. Atât de oripilată eram și eu de fața mea. Ba da, mă uitam. Cu toate astea, simțeau nevoia să arunce cu comentarii răutăcioase. Am adunat câteva dintre comentariile pe care eu le-am auzit, sau mi le-au povestit persoane care se luptă/ se luptau cu acneea.
Ce să nu-i spui unui om cu acnee:
- Te machiezi, de aia ai tenul așa!
- Aoleo tu nu vezi ce bube ai pe față?
- Tu nu te demachiezi?
- De ce nu ai grijă de tenul tău?
- Da tu te speli doar cu săpun pe față?
- Eu nu aș ieși nemachiată din casă în locul tău.
- Stai liniștită, trec după ce îți începi viața sexuală.
- Am auzit că sperma face bine!
- A folosit verișoara lu sora lu vecina crema x și i-au trecut într-o săptămână! Tu de ce nu încerci?
- Ai încercat cu mălai?
- CE S-A ÎNTÂMPLAT CU FAȚA TA?
Până și simplul Ce ai pe față? mă deranja. Știam ce aveam pe față. Nu se căcase o vrăbiuță pe fața mea și nu observasem. Nu ninsese în ianuarie și mă luase prin surprindere. Mulțumesc!
Am scăpat de acnee în urma unui tratament cu pastile care a durat 6 luni. Pastilele respective sunt în prezent interzise în foarte multe țări fiindcă printre efectele adverse se numără chiar și depresia, ori gândurile de suicid. Trebuia să fac în mod constant analize pentru a mă asigura că organismul meu le suportă.
Nu a fost ușor. Norocul meu a fost că m-au sprijinit părinții căci pe lângă felul în care mă afecta emoțional acneea, tratamentul a fost costisitor, iar dermatologul cu care în sfârșit am rezonat lucra într-o clinică privată. Au fost luni de zile în care mi-am desprins pielea la propriu. Dezlipeam bucăți de piele până ajungeam să fiu roșie. Era o imagine horror. Buzele îmi erau decojite, inclusiv pleoapele. Singura parte bună era că mi se uscase pielea capului în așa hal încât îmi spălam părul o dată pe săptămână.
De tot nu va trece. Am rămas cu urme, care nu vor dispărea cu vreo cremă minune, sau rugăciuni. Mai apar coșuri, dar au trecut 5 ani și tenul meu nu dă semne că s-ar întoarce la erupția de atunci. Mi-am amintit de aceste lucruri după ce am văzut clipul Ștefanei pe această temă. O urmăresc de un an și mi-aș fi dorit să fiu acum în liceu ca să o am pe ea ca model. Clipul ei a apărut la inițiativa Vichy care are o campanie foarte faină. Au făcut un experiment social pe care ți-l las aici să îl urmărești. În acest experiment afli că reacțiile oamenilor, acele priviri de dezgust, îi afectează pe cei cu acnee.
Stop staring. Am și eu oglindă. Mulțumesc!