Aceasta e una dintre acele cărți pentru care regret că nu îmi urc și moaca pălăvrăgind pe interneț. Sper să vă conving prin aceste rânduri de entuziasmul meu.
Cartea aceasta m-a impresionat, m-a amuzat, m-a enervat și m-a făcut să mă întreb ce fumează personajele. Uneori m-am întrebat și ce fumează autoarea fiindcă nu e chiar genul meu de carte.
Pentru a clarifica anumite nelămuriri, nu, cartea nu conține rețete pentru cei care vor să devină vegetarieni :)) Personajul principal adoptă un regim vegetarian și acțiunea se învârte în jurul acestei decizii.
Avem două cupluri, Yeong-Hye și Cheong/ sora ei și soțul (ale căror nume le-am uitat) și mai apar într- o scenă părinții fetelor. În caz că nu v-ași prins, povestea are loc în Seoul. În ciuda a ceea ce veți citi, se petrece în zilele noastre, dar poate așa iau mai mulți oameni contact cu rigorile culturii asiatice.
Yeong-Hye aka. vegetariana, are un vis ciudat în urma căruia decide să nu mai mănânce carne vreodată. Aruncă toată carnea din frigider și face greșeala (zic eu) de a-i impune oarecum acest regim și soțului ei. Familia nu este de acord cu această decizie și de aici începe drama. Toți se vor comporta cu ea de parcă și-a semnat sentința la moarte. O vor acuza că fac familia de râs, că nu e normal așa ceva, că este doar o fiță, etc.
Primul narator, domnul Cheong, este un personaj slăbuț. Nu este îndrăgostit de soția sa, nu vede nimic special la ea și fix când are mai mare nevoie de el, se retrage. Nu mi-a plăcut de el, dar este singurul a cărei narațiune nu pare afectată de ciuperci.
Urmează cumnatul lui Yeong-Hye. Acesta este un boem, tipologia artistului neînțeles. Tocmai acest lucru îl face să se apropie de cumnata sa. Nu vă pot da prea multe detalii, dar vă spun doar atât: pictează flori pe trupurile modelelor care vin la atelier.
Al treilea fir narativ și ultimul, revine surorii lui Yeong-Hye. Ea se simte obligată să aibă grijă de sora ei, să o scoată din această situație ce pare ireală. Ba mai mult, se crede vinovată. Pe tot parcursul cărții se va considera oaia neagră și motivul pentru care toate lucrurile se duc de râpă.
Finalul este ciudat. Se duce către zona SF și veți închide cartea exclamând WTF?! Dar dacă faceți abstract de finalul fără de sens, cartea este o capodoperă. Nu degeaba a ieșit Winner of the 2016 Man Booker International.
Cartea aceasta poți să o iubești, sau să o arunci cât acolo. Mi-a fost foarte greu să mă decid dacă să o citesc sau nu, căci am citit nenumărate recenzii care se băteau cap în cap. Ba era ridicată în slăvi autoarea, ba se spunea că s-a creat degeaba vâlvă.
În caz că nu știați, Vegetariana este promovată drept o carte disturbing. Se spune că ar conține scene de violență domestică, abuz verbal/fizic și discriminare pe bază de sex. Eu nu sunt de acord cu aceste afirmații. Cartea conține într-adevăr câteva scene deranjante, dar nu este vorba de omorât în bătaie, viol sau mai știu eu ce nebunii.
Consider că mai degrabă autoarea încearcă să tragă niște semnale de alarmă asupra tradițiilor din anumite familii. Aici nu mă refer doar la familiile coreene, căci dacă veți citi, veți observa că familia ei are o reacție foarte ciudată. Cred că și acea reacție exagerată este un fel de a spune că uneori părinții se implică prea mult în viețile odraslelor. La fel și sora ei care se consideră vinovată. Nu trebuie întotdeauna să găsim vinovați, ori să ne zbatem să salvăm oameni care nu vor să fie salvați. Umila mea părere este că autoarea a creat un personaj care se regăsește pe sine.
Cam atât am avut de spus. Nu cred că mi-am arătat entuziasmul, dar pentru mai multe detalii vă aștept să pălăvrăgim în privat 😀