Primul meu DSLR

Astăzi am trecut pa la F64 și ca de obicei, nu rețin care e procedura când trebuie să ridic o comandă. Am noroc că angajații sunt foarte amabili și săritori. Situația mi-a amintit de când am fost să ridic de la ei primul meu DSLR.

Îmi place să fac poze, deși consider că nu am talent, iar cunoștințe nici atât. Anul acesta urmau și călătorii în locuri faine și am decis să fac un upgrade față de banala fotografie cu telefonul. Am stat eu câteva luni prin iarnă pe gânduri și mi-am dat seama că în loc să îmi iau un nou telefon, mai bine îmi iau un aparat foto cu care să îmi fac damblaua.

Mai am acasă o cameră compactă, dar voiam ceva cât de cât profi. Așa că m-am pus pe căutat review-uri, citit specificații și urmărit clipuri pe youtube pentru a alege aparatul potrivit cerințelor mele. Aveam de ales între Canon 750D și Nikon D5300. Din umila mea înțelegere, am concluzionat că diferența dintre ele ar fi că dacă vrei să și filmezi, e recomandat Canon. Zis și făcut, am comandat Canon. Prinsesem o ofertă cu aparat + obiectiv + gentuță + stație de conectare (pe care nici până azi nu am folosit-o aahahhahaha) și m-a costat 2500 de lei.

Țin minte că eram foarte entuziasmată (și panicată) căci tocmai urma să devin posesoarea unui obiect de o oareșce valoare :)) Tipul care mi-a predat aparatul, accesoriile și garanția a observat asta și cred că am stat acolo vreo 20 de minute pe post de învățăcel. A fost atât de drăguț căci a stat să îmi explice pe îndelete cum să montez obiectivul, de unde să reglez ISO și alte nebunii pe care evident le-am uitat a doua zi.

Credeți-mă că am pdf-uri peste pdf-uri cu informații despre shutter speed, oameni dragi care sunt gata să îmi explice în orice moment detaliile tehnice, dar eu tot la noroc procedez. Cu toate astea, cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de când cu acest nou hobby: credits!!! Chit că fotograful este un simplu amator pasionat, ori profesionist, oferă credits. Înainte nu mi se părea atât de important, dar am pățit pe pielea mea și nu este plăcut. De asemenea, nu e nicio rușine să tragi oamenii de mânecă. În cel mai rău caz vor șterge poza, îți vor da block și s-a rezolvat :))

În continuare vă las câteva din pozele mele favorite pe care le-am făcut, cu precizarea că fiecare poză a fost botezată.

What is life?