Povestea celor două demisii

Despre demisie

Am ales să împărtășesc pe blog gândurile mele despre demisie deoarece a fost o perioadă în care acea foaie cu doar câteva rânduri îmi provoca un stres teribil și vreau ca peste ani să citesc și să mă amuz. Din păcate, școlile sunt prea ocupate să ne învețe funcții și comentarii, în loc să ne învețe cum să citim un contract de angajare, cum să scriem o cerere de demisie și ce drepturi și obligații avem în calitate de angajați. Așadar, iată experiența mea cu Art. 81 din Codul Muncii:

Am aproape 25 de ani și până acum mi-am dat demisia de 3 ori, însă de fiecare dată s-a simțit de parcă devenea din ce în ce mai greu. Deseori compar jobul cu o relație, iar atunci când una dintre părți decide să plece, apar tot felul de sentimente. Furie, dezamăgire, tristețe că poate trebuia să încerci mai mult și frica față de viitor. Anul trecut mi-am dat demisia după 2 ani și 8 luni de muncă în aceeași firmă. Poate părea mult sau puțin, însă la majoritatea interviurilor la care am fost aveam parte de două reacții:

– Wow, e ceva timp

– De ce ai vrea să schimbi acum?

De-a lungul acestei perioade am absolvit facultatea, am deschis blogul, mi-am mai luat un job și am participat la câte conferințe și workshop-uri am putut. Datorită acestui job am zburat pentru prima oară cu avionul. Am lucrat alături de persoane care odată ajunse acasă aveau de învățat pentru master, de pregătit cina alături de cel drag, ori de pus pătura de noapte bună pe un prichindel. În timp ce marile mele probleme erau despre ce voi purta a doua zi și de ce îmi trimit încă ai mei mesaje cu: La cât vii acasă?

Spuneam mai sus că eu compar jobul cu o relație și nu am glumit. Există momente în viața fiecăruia când acea chimie dispare, iar în locul ei apar frustrări, neajunsuri, reproșuri și începi să cauți în altă parte ceea ce crezi că îți lipsește. Începi să intri pe ejobs (un fel de tinder unde admiri ce ai putea avea) și te prezinți la întâlnirile cu tipele de la HR afișând un zâmbet fals. Sperând că o să meargă.

Doar că după 2 ani și 8 luni parcă nu îți vine să dai cu piciorul atât de ușor. Bineînțeles, ai mai spus de nenumărate ori că îți faci bagajele și pleci, dar nu vorbeai serios. Ai încercat să discuți, însă nu toată lumea a citit Cele 5 limbaje ale iubirii și colegii tăi nu știu că tu ai fost la terapie sau că te închizi în baie să plângi după o glumă nesărată la care nu ai curaj să dai un comeback pe măsură. Și uite așa, trece timpul, paharul se umple și ajungi în punctul în care scrii cele câteva rânduri pe o foaie albă: Cerere de demisie. Te apucă transpirația și speri ca discuția să decurgă ok. Totul se petrece mai repede decât te aștepți și fără să îți dai seama te-ai întors în punctul în care ai plecat: tu și un viitor nesigur în față.

Mi-am făcut back-up. Aveam deja oferta semnată la o ală firmă. Doar că exact ca într-o relație, un job nou nu înseamnă neapărat ceva mai bun. Dai cu piciorul la ceva pentru că ai impresia că vrei altceva și de fapt, realizezi că ai greșit. La doar câteva zile am realizat că nu am căutat unde trebuia și mă înspăimânta gândul că trebuia să o iau de la capăt. Mergeam la job fără pic de vlagă, le zâmbeam noilor zeci de colegi și mă întrebam ce căutam acolo.

Oamenii de acolo aveau așteptări. Voiau să vin cu soluții, să învăț și să fiu rapidă, dar eu voiam doar să am ocazia să mai fug o dată în baie și să plâng, cum făceam înainte. Baia era ocupată, tipa din cealaltă clădire mă suna să întrebe de o comandă, iar CEO-ul se chinuia să împacheteze un cadou cu mâinile sale stângace. Îi împachetam nenorocitul de cadou pe care a lăsat prețul, dar nu îi spun, pentru că pur și simplu e genul acela de javră care te împunge zâmbind. Auzi la ea, nu îi plac chestiile albastre prin birou. Dar risipa îi place? Planeta se duce dracului iar ei îi pasă de nemerniciile alea de șervețele dezinfectate cu ambalaj albastru? Închide ochii și prefă-te că sunt albe!

A durat ceva să îmi dau seama și să mă conving că eu de fapt nu căutasem unde trebuia un nou job. Pentru a doua oară aveam să învăț că pornisem iar într-o goană după bani, fără ca eu să mă bucur în vreun fel. Nu vă imaginați că primesc sau că primeam sume colosale, doar că am ajuns la concluzia că mai bine primesc un salariu decent, dar cu sănătatea mentală sub control.

Am răbdat, iar la finalul lui februarie am semnat un nou contract. De data aceasta mult mai încrezătoare în forțele proprii. Am început să mă obișnuiesc să pornesc conversații, să trimit memes, ba chiar să ies cu colegii pe terasă deși nu fumez. Mi-a luat ceva să simt că mă pot adapta undeva and now I am good.

Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o după ce mi-am dat demisia este că job-ul e job doar în timpul programului de lucru. Mail-ul de la muncă nu ar trebui să fie pe telefon, pauza de masă e pentru a sta la masă să mănânci, iar mesajele de pe WhatsApp nu trebuie să mă sperie. De data aceasta, nimeni nu îmi va scrie în timpul meu liber să cumpăr becuri, sau să mă întorc mai repede la birou după un festival ca să pregătesc niște planuri. Asta vă îndemn și pe voi. Încercați pe cât posibil să vă concentrați pe muncă doar în acele 8 ore din contract. Nu în metrou, nu înainte de culcare, nu în concediu sau în weekend. Nimic nu este atât de urgent!

Am învățat că dacă îi obișnuiești pe oameni cu un comportament, când vei decide să te schimbi te vor privi cu ochi reci. Gândește mai mult pentru tine și nu te lăsa secătuit de niște pagini într-un contract de muncă. Citește-le cu atenție și învață-ți drepturile și obligațiile. Am crescut destul în școli în care nu aveam voie să ieșim din bănci până nu se ridica profesorul deși se sunase. La job ești adult și când sună soneria ești liber să pleci.

P.S. Dacă sunteți curioși de ce înseamnă burnout, ori despre cum te poți reface în urma unui job solicitant la care decizi să renunți, recomand cu căldură blogdeidei.ro. Andreea a demarat proiecțelul #olunăfărăjob în cadrul căreia a călătorit, a povestit experiențele sale și a scris mai mult decât mă așteptam vreodată pe blog 😀

P.P.S. Am uitat să menționez că începuseră recrutorii să mă sune cu textul: am văzut pe blog că ți-ai dat demisia. Precious!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.