Îmi plac cărţile poliţiste. Am crescut cu serialul Hercule Poirot şi tare mă bucur că am ales să îmi provoc migrene încercând să desluşesc cine e criminalul în zeci de episoade şi mii de pagini. În opinia mea, o carte poliţistă bună, este una în care indiferent cât te gândeşti, cât analizezi, cât reciteşti pasajele, tot nu îţi dai seama cine e criminalul, dar, atunci când afli, ţi se prezintă argumente plauzibile. De întors o poveste pe dos poate oricine, dar nu suntem într-un SF încât să poţi inventa orice. Crima trebuie să aibă şi ea o logică, un motiv, o desfăşurare, de cele mai multe ori şi un complice.
Tatăl meu, un bookworm desăvârşit cu care mă lupt pentru spaţiul din bilbiotecă, mi-a recomandat seria neagră de la gazeta sporturilor şi am mai scris de dânsa aici. A făcut el o selecţie, de 3 autori şi mi-a spus: Citeşte! Printre ele se afla şi prima parte din faimoasa trilogie Bărbaţi care urăsc femeile. Titlul, considerat misogin şi transformat în americănismul The Girl with the Dragon Tattoo (dacă ea era personajul principal acceptam, dar avem un duo, o echipă, pe post de personaje principale) prezintă povestea desluşirii unei crime vechi de 40 de ani care la prima vedere, pare că nici măcar nu s-a întâmplat. Pseudo-victima, Harriet, pare că s-a evaporat pur şi simplu de pe faţa pământului.
Stieg Larrson este autorul acestei trilogii mirifice care din păcate, a murit înainte de a vedea cu ochii săi ce succes au romanele sale. Btw, tocmai am văzut că editura trei are aceste romane trecute la secţiunea psihologie, asta denotă cam cât de fucked-up e povestea, right?
Despre ce e vorba? Păi despre bărbaţi care urăsc femeile nu? Eh, eu aş spune că mai degrabă e despre femile care ajung să urască bărbaţii. Exact cum tati îmi povestea că Cel mai iubit dintre pământeni e un titlu ironic. De ce am zis eu că e mai degrabă despre femei cu mult hate în ele, citiţi şi veţi înţelege! 😀
Personajele cu nume greu de pronunţat şi imposibil de ţinut minte (probabil cel mai mare downside al romanelor suedeze): Mikael Blomkvist şi Lisbeth Salander sunt un duo de detectivi, care culmea, nu prea sunt detectivi. Lisabeth e hacker, iar Mikael jurnalist pe teme politice. As a fun fact, tipa care a jucat-o pe Lisabeth în adaptarea suedeză a filmului, a jucat şi într-un film din seria Sherlock Holmes. Lisabeth e cam instabilă psihic, genul tipic de adolescentă care refuză să se conformeze normelor societăţii, iar Mikael e un bărbat trecut de prima tinereţe, afundat în muncă şi cu o viaţă sexuală al naibii de activă dacă mă întrebaţi pe mine.
Cei doi nu se cunosc, dar ce să vezi? Soarta îi transformă din detectiv şi urmărit, în colaboratori. Chit că mă veţi certa că dau spoiler, ţin să vă afirm bănuielile, da, se înfiripă ceva între ei. Pe mine una mă deranjează când se creează o idilă în orice context, dar pe cine păcălesc, aşa se întâmplă şi în realitate.
Detectivii noştri îşi pun minţile (şi trupurile) la contribuţie pentru a calma inimă răvăşiă a unui boşorog, pe numele său Henrick, mare magnat al concernului Vanger. Un tip al naibii de bogat, care de zeci de ani e măcinat de faptul că nu a aflat ce s-a întâmplat cu adevărat cu nepoata lui, Harriet. A dispărut? Sau cineva a omorât-o? Dacă a dispărut cum a reuşit? Cine a ajutat-o? De ce a vrut să plece? Iar dacă a murit cine ar fi putut face aşa ceva şi unde a ascuns corpul?
Sunt aproape 700 de pagini de intrigă, violenţă, plasare de produse (da, se practică aşa ceva şi în cărţi) care te vor ţine în priză şi cea mai faină parte e că vei ajunge să te îndrăgosteşi iremediabil de temperamentul lui Lisabeth. You rock gurl!
Eu am citit doar prima parte din trilogie, căci doar pe aceasta o am, aştept să mai reducă elefant din preţul celorlalte două cărţi. Un prieten al autorului a continuat seria cu un al patrulea volum inspirat cică din manuscrisele lăsate de el, roman cu care soţia răposatului nu e de acord şi a scos şi ea o carte, o intreagă nebunie. Nu sunt eu în măsură să mă dau cu părerea, dar ete aici cărţile.
Dacă nu te-am convins să citeşti (că deh, mii de pagini de politică suedeză) află că ai trei filme suedeze, o mini serie de 6 episoade şi un film cu Daniel Craig. Ce să mai vrei de la viaţă?