Există motive întemeiate pentru care să îți dai demisia de la locul de muncă? De ce ar conta de fapt motivele pentru care vă decideți să părăsiți o companie? Poate vă întrebați de ce ar avea nevoie cineva de îndrumări. Ei bine, pentru că suntem oameni și deseori ne găsim prinși în situații incomode din cauza faptului că ne este teamă de nou, din obișnuință, sau din ideea de insuficiență. Eu una mă număr printre oamenii cărora le vine foarte greu să scrie acea cerere de demisie, deși am la activ câteva demisii.
Cred că nu sunt singura care a auzit vreun prieten sau poate chiar un părinte spunând la nervi ,,Gata, eu nu mai pot, îmi dau demisia, nu mai stau la ăștia!” Eu una am spus-o de zeci de ori doi ani în urmă. Însă e cam ca mersul la sală. Spunem că ne apucăm de luni, dar tot amânăm. Poate comparație nu este tocmai fericită, dar mai mereu ceva ne reține când vine vorba de demisie. Necunoștințe în materie de legislație, teama de eșec, situația financiară precară sau gândul că poate am exagerat noi puțin și nu sunt lucrurile chiar atât de rele precum le relatăm.
Pentru că a fost nevoie de o luptă de convingere imensă cu mine însămi ca să îmi dau demisia, am să relatez motivele pe care eu una le consider întemeiate, sau mai puțin întemeiate, pentru care poți începe să îți completezi cererea de demisie. Sunt conștientă că fiecare persoană percepe diferit ceea ce se petrece în jurul său și că există cu siguranță oameni care nu vor rezona cu tema. Cu toate acestea, pentru cei care încă mai cântăresc decizia, iată câteva motive pentru care ai putea lua în considerare ideea de a-ți da demisia de la locul de muncă:
*țin să precizez că nu încurajez pe nimeni să își strângă jucăriile și să plece, ci doar încerc să spun că ceea ce simți ești normal și nu ești singurul om de pe planetă care are second thoughts.
10 motive pentru care e perfect normal să îți dai demisia de la locul de muncă
Am intitulat astfel lista de motive pentru că vreau să te asigur că dacă cineva îți judecă motivele, well, who needs them?
1. Nu mai ai chef/ nu își mai place jobul actual
Sună ciudat să spunem că nu mai avem chef de muncă. Să recunoaștem, cu toții o simțim. Nu spun însă că dacă ești picat în gură de somn și ai vrea să stai toată ziua în pat la seriale este momentul să îți dai demisia. Însă vine un moment în viața fiecăruia în care s-ar putea să nu te mai încânte ceea ce faci. Intervine rutina, nu apar provocări noi și vei simți că te plafonezi.
Plafonarea din punctul meu de vedere este un dușman enorm. Oricât de ancorați am fi unii dintre noi către o rutină strictă, dacă ceea ce facem zi de zi nu ne mai provoacă bucurie, nu are rost să continuăm așa. Nu, nici mie nu îmi place când sună alarma, dar dacă vezi că în fiecare zi te duci fără pic de chef la job (pentru o perioadă lungă de timp), poate ar trebui să te reorientezi, ori să câștigi la loto. De asemenea, lipsa chefului de muncă și mersul la job fără nicio tragere de inimă, poate fi de fapt un semn că te confrunți cu un burnout, so take care.
2. Vrei o schimbare în viața ta
După ce am absolvit facultatea m-am înscris în AIESEC pentru a pleca în Polonia să predau engleză copiilor. Am regretat că nu m-am mai dus, însă nu îmi pot imagina cum aș fi rezistat eu cu o clasă întreagă de copii. Doar că în aceeași perioadă o fată pleca în Rusia, cred? Ea tocmai se angajeze și a cerut angajatorului concediu fără plată pentru o perioadă de 3 luni ca să se poate ocupa de internship-ul de la AIESEC. Mi s-a părut extraordinar curajul ei, dar și înțelegerea angajatorului.
Așadar, dacă vrei să călătorești, să încerci experiențe noi, ori chiar să te muți din țară, încearcă-ți norocul dacă e ceva ce îți dorești cu adevărat. Dacă lucrezi într-o multinațională poate ai noroc de o relocare, ori încerci ce a făcut tipa de la AIESEC. Important este să încerci, căci nu știi niciodată de ce angajatori down to earth poți da.
3. Nu te înțelegi cu colegii/ superiorii
Punctul acesta are două tăișuri. Am simțit pe pielea mea cum este să nu mă simt parte a unui grup la locul de muncă, însă nu pot să spun că eu am încercat din răsputeri să mă integrez și nu am avut cu cine. Sunt o persoană introvertită și dacă nu mă interesează anumite persoane, nu o să depun vreun efort pentru ele. Cu toate acestea, lucrând în același birou, a trebuit să îmi schimbi niște idei preconcepute.
But trust me, dacă ai tăi colegi fac mișto de tine (chiar și după ce îi rogi să înceteze căci te deranjează), îți pun întrebări incomode și simți că nu te aprecizează, run! De cele mai multe ori poate fi vorba doar de o neînțelegere sau de o interpretare greșită a anumitor gesturi/ vorbe. Încearcă să vorbești cu ei despre ceea ce te deranjează și dacă ei tot continuă, leave and never look back!
4. E prea departe de tine jobul actual/ se mută sediul firmei
Încă un motiv pueril, right? Însă dacă am fi să punem în balanță, două ore dus, 2 ore jumate întors, plus aglomerația, stresul, transpirația și mirosurile din transportul în comun, parcă nu mai e atât de neîntemeiat motivul, nu? Chiar dacă ai mașină personală, cel mai probabil nu îți va conveni să dai toți banii pe combustibil. Also, dacă se mută sediul firmei la cuca măcăii, încearcă să negociezi câteva zile de work from home măcar.
5. Prea mult overtime
Orele suplimentare nu reprezintă un subiect necunoscut pentru noi. Însă există două tipuri de overtime: cel voit și cel din obligație. Dacă ai un deadline de care vrei să te ții, ori nu ți-ai organizat bine timpul și nu ai terminat la finalul programului task-urile, vei sta peste program din bun simț și dorința de a duce la capăt ceea ce ai promis. Însă dacă va veni Gigel la tine să îți spună că azi mai stai două ore nu prea o să îți convină.
De asemenea, orele suplimentare ar trebui ori plătite, ori recompensate cu libere, când sunt solicitate de către angajator. În caz contrar, nu îți sunt respectate drepturile de angajat.
6. Salariu mic/ sub așteptări/ nesatisfăcător
Când vine vorba de nivelul salarial, acesta poate să difere de la o persoană la alta. Ceea ce pentru mine înseamnă mult, pentru tine poate însemna puțin și viceversa. Salariul ar trebui să îți atingă așteptările (realiste). Spun realiste fiindcă ne-am dori cu toții bani mulți, dar avem pregătirea necesară? Puneți în balanță nevoile, pregătirea și devotamentul vostru pentru a ajunge la salariul care pe voi v-ar mulțumi și abia apoi veniți cu propunerea.
7. Se închide șandramaua
Una dintre demisiile mele a fost de nevoie. Cei din USA au decis să închidă sediul din România și astfel, eu și colegii mei ne-am scris de bună voie demisiile. Niciunul dintre noi nu își dorea să stea în șomaj, așa că a fost cea mai bună decizie. Aceea a fost cea mai simplă despărțire de un job și deși însemna înjumătățirea veniturilor mele, m-am bucurat de timpul liber câștigat. Abia după acel job a dispărut mi-am dat seama că eu de fapt nu mă simțeam bine în domeniul în care lucram și că burnout-ul care colcăia în mine avea să pună stăpânire pe încrederea, productivitatea și starea mea de spirit.
8. Nu ești de acord cu noile decizii
S-a schimbat programul de lucru? Conducerea? Ori nu ești de acord cu procedurile de muncă? Schimbă-le! Fă o listă cu propunerile tale. Dacă lucrurile merg prost pentru că nu se iau deciziile necesare, pleacă undeva unde ceea ce spui contează. Poate nu ai doar idei bune, dar ai nevoie să te simți ascultat, fiindcă acest lucru te ajută la construirea încrederii și prin urmare, rezultatele obținute la job vor fi mult mai bune.
9. Nu îți sunt respectate drepturile
Ai prieteni care îți spun că nu apucă să mănânce la muncă? Ori că sunt chemați de acasă pentru ore suplimentară? Ei bine, conform codului muncii, pauza de masă e sfântă. Fiecare weekend la birou? Hello! Pauză! Crede-mă, nu o să ia foc firma fără tine. Ai dreptul la concediu, la pauze regulate, la un mediu de lucru plăcut și oameni înțelegători. De asemenea, dacă te simți abuzat/ă verbal sau chiar fizic de către cineva din firmă, este cazul să îți iei tălpășița. Nu strică să faci și o reclamație. Btw, doar pentru că nu ești fumător, nu înseamnă că nu ai dreptul să ieși și tu din când în când din birou.
10. Prea multe nereguli
Muncești la negru, ore peste program neplătite, nu ai concediu sau pauză de masă și nu ți se oferă condițiile necesare prestării muncii tale (apă, căldură, echipament, etc.)? Dacă ești strâns cu ușa și nici nu colcăie ofertele pe tine, mai rabdă până îți găsești un job nou. În caz contrar, pleacă!
P.S. Am scris acest articol undeva pe la începutul lui 2019. La acea vreme, tocmai scăpasem dintr-un domeniu care clar nu era de mine. Nu am avut parte de experiențe plăcute, ba chiar le-aș cataloga drept traumatizante. M-au ajutat totuși să învăț mai multe despre mine, despre cum ar trebui să comunic eficient la locul de muncă, să mă fac auzită și să dau tot ce am mai bun. Așadar, consider că să îmi dau demisia de la locul de muncă) sau cel puțin din anumite locuri) a cântărit enorm în dezvoltarea mea.