Recenzie: După ce te-am pierdut de Jojo Moyes

recenzie carte

După ce te-am pierdut este continuarea faimosului roman scris de Jojo Moyes: Me Before You. Dacă nu ați citit cartea, sigur ați văzut sau auzit măcar de film.

Spoiler alert: E filmul ăla în care tipul se sinucide chit că Mama Dragonilor (Emilia Clarke) îl iubește ca pe ochii din cap.

Povestea continuă cu Louisa Clark trăind viața pe care Will o dorea pentru ea. O viață plină de aventuri, departe de orașul monoton în care locuia. Romanul debutează cu protagonista într-un apartament din Londra, o slujbă la aeroport și cutii încă nedespachetate. Lucrurile sunt date peste cap de o tânără care îi bate la ușă într-o seară.

Mi-a fost teamă să mă apuc de această carte căci citisem multe recenzii negative, dar mă bucur că i-am acordat o șansă.

Pentru a continua cât de cât cu formatul folosit la recenzia primei cărți, am să fac o scurtă comparație între cele două cărți căci eu le văd foarte diferite (și fiindcă nu am un film pentru a doua carte ca referință) iar apoi voi spune și ce nu mi-a plăcut.

Înainte să te cunosc vs. După ce te-am pierdut

După cum spuneam, am simțit o mare diferență între cele două cărți. Am auzit multe păreri cum că este o carte publicată doar ca să mai stoarcă niște bani din poveste, dar eu îndrăznesc să spun că aceasta mi-a plăcut ceva mai mult.

În primul rând au fost diminuate acele descrieri lungi despre nimic. Am avut parte de mai multă acțiune, intrigă, dialog și apar personaje interesante. Mutându-se acțiunea într-un oraș aglomerat este și normal ca ritmul să fie diferit.

În al doilea rând, Louisa chiar începe să evolueze. Este o drăgălașă dar trebuie să recunoaștem că în primul volum era un personaj destul de plat, plictisitor chiar. În acest volum o vedem gândindu-se serios la spusele lui Will și îmi place că le ia treptat. Nu se schimbă peste noapte fiindcă asta ar fi fost imposibil și greu de digerat pentru cititor. Este în continuare delăsătoare și panicată, dar se observă o evoluție a personajului.

Ce nu mi-a plăcut
  • Drama. Dacă prima carte vi s-a părut dramatică, a doua este o telenovelă totală. Am râs la câteva pasaje fiindcă devenea atât de tras de păr totul. Nu cred că se potrivea acest aer telenovelistic cu romanul. Nu am mai citit altceva de la Jojo Moyes, poate ăsta este stilul ei;
  • Personajele. Mi-am dat seama că că nu suport personajele, iar cele pe care nu le-am suportat niciodată au fost părinții lui Will și sora Louisei (am uitat cum o cheamă). Fetița asta este maestra șantajului emoțional și m-a durut să văd că Louisa rareori i-a întors vorbele. Plus că nici părinții nu o susțineau. Imaginați-vă o femeie care sacrifică totul pentru familie, care ajută la bunăstarea familiei și cu toate astea tot ea este criticată că nu face nimic. Cred și eu că Louisa avea probleme de adaptare după așa ceva;
  • În afară de fix chestia aia pe care nu o pot spune căci aș da mega spoiler, romanul nu are nicio legătură cu primul. În opinia mea este efectiv altă poveste.
Concluzii

Cu toate astea, mi-a plăcut cartea. Îmi place că Jojo îndrăznește să abordeze o față urâtă a poveștilor de dragoste și nu creează personaje cu familii perfecte și baloane roz. Volumul al doilea este total diferit și nici măcar nu mai avem parte de scene lovey dovey. Cred că autoarea pur și simplu a vrut să facă ceva diferit și să arate că există viață și după ce ți-ai pierdut marea iubire.

Pe elefant costă 24 de lei. Stați cu ochii pe site căci sigur mai apar reduceri și o puteți prinde la preț redus.