Nu am timp…

Poza e de aici https://www.flickr.com/photos/foam/

Sunt cuvintele pe care urăsc cel mai mult să le aud. Chit că le aud de la cineva drag, ori că mă aud pe mine spunându-le, e la fel de dureros.

Simt cum se sfărâmă ceva în mine căci nu e niciunul dintre noi la o vârstă la care să ne ticăie ceasul. Dacă nu mă înşel (şi sper) nici conform analizelor medicale nu ne aşteaptă după colț cel cu coasa.

Şi cu toate astea, aud tot mai des că nu e timp. Sau poate nu îmi fac eu timp. Eh, la naiba! Încerc, crede-mă că încerc până simt prin fiecare por că am transpirat, cum părul mi s-a îngrăşat, cum muşchii mi s-au încordat, cum unghiile mi s-au încovoiat şi să îmi spună cineva de ce incerc să fac chestia asta să rimeze?

Deschid mail-ul şi mă pun pe scris:

,,Mulțumesc, dar nu pot ajunge…

Poate cu altă ocazie.”

Dar ghici ce? Ocazia aia nu mai vine!

De la 9.45 la 20.45. De luni până vineri încerc să mai strecor ceva. Dacă dorm mai puțin şi plec mai devreme aş putea ajunge acolo. Dacă nu cheltui săptămâna aceasta, voi economisi suma asta. Şi mă uit la bani (care nu-s mulți, dar pentru mine înseamnă enorm) şi mă întreb ce fac cu ei. Cum adică? Ai bani şi nu ştii ce să faci cu ei? Oh, ba da! Am atâtea planuri, dar abia dacă am timp să mi le fac.

Nu vreau să mă plâng. Urăsc chestia asta la mine. Ei poate asta e problema. Poate dacă aş face ce îmi place în acel răgaz în care mă plâng…poate chiar aş reuşi 😂

Dar nu mai sunt eu dacă nu mă plâng că nu am timp. Şi când o să-l am, nu voi profita de el!

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*