Recenzie: Misterul Trenului Albastru – Agatha Christie

recenzie carte

Agatha Christie, autoarea romanului Misterul Trenului Albastru este autoarea mea favorită. Mă rog, mai am vreo două-trei, dar genuri total diferite. Este creatoarea celui mai îndrăgit detectiv, mustăciosul  Hercule Poirot, care în opinia mea îl depășește pe Sherlock Holmes în carismă și umor. Nu daț cu petre pls!

Celulele mele cenușii nu sunt la fel de dezvoltate, dar îmi amintesc că în perioada liceului adoram să vânez ce cărți cu Hercule Poirot au mai apărut pe rafturile Bibliotecii Metropolitane de la Piața Romană. Nu am o evidență exactă a cărților pe care le-am citit cu Hercule Poirot ca personaj și în biblioteca mea am doar 11.

Până pun eu bani la ciorap pentru zecile de povestioare cu mustăciosul minion, vă recomand Misterul Trenului Albastru, care btw, e 13 lei pe elefant. Cu plăcere!

Recenzie Misterul Trenului Albastru

Ca orice altă carte scrisă de Agatha, este o lectură ușoară, plină de suspans și lipsită de situații previzibile. Cu excepția deznodământului. În majoritatea romanelor ei ți se va da impresia că x e vinovat, apoi y (sau chiar mai mulți) și la final afli că out of nowhere era z. Pe goodreads are recenzii slăbuțe, pe motiv că  se numără printre primele opere cu Hercule ca protagonist și că acest lucru se simte în scriitură. Acum, nu putem compara orice roman cu And Then There Were None sau Crima din Orient Expres. Deși, mie mi-a amintit de cel din urmă datorită acțiunii petrecute tot într-un tren.

Trenul Albastru este cunoscut drept un tren sigur, doar că într-o seară, o doamnă este prădată de hoți și omorâtă. După ce că a plecat singură de nebună, Ruth Kettering  mai avea cu ea și niște rubine al dracului de prețioase. Suspect este soțul ei de care dorea să divorțeze, căci în urma morții ei ar moșteni toată averea. De asemenea, în seara crimei, o martoră vede un bărbat misterios ieșind din cabina victimei. Caz rezolvat? Nu și când e Hercule Poirot prin preajmă.Cred că acesta e singurul lucru de care îmi dau seama în cărțile polițiste. Dacă toate dovezile îl încriminează pe un singur om și pare simplu, clar nu el e vinovatul. Îmi place foarte mult că timp de zeci de pagini nu e nici urmă de Poirot, dar nu te plictisești. Dialogul este bun, tatăl victimei este un personaj foarte bine conturat și apar atâtea intrigi…tulai o să te învârți în jurul cozii tot mutând vina între personaje.

Lectură plăcută!