Jurnal de călătorie

În perioada 31 mai – 6 iunie am fost pe alte meleaguri pentru a vizita Peninsula Balcanică. Mulți dintre voi mi-ați spus în privat că prea mă plimb, cât mai stau, cu ce ocazie, cum de taman acele țări și astăzi mi-am propus să vă ofer un mic jurnal de călătorie. Da, am așa ceva, căci la internet aveam acces abia seara și m-aș fi plictisit.

Ziua 1 – miercuri 31 mai 2017 

Plecarea a fost la 4.30 pe traseul București – Giurgiu- Sofia- Skopje. Am avut o mică oprire la Sofia care nu m-a dat pe spate. Între Ruse, Sofia, Balcik și Veliko Tarnovo, aș alege de o mie de ori Veliko. Skopje este un oraș în plină renovare, având un centru vechi împânzit de muzee, statui, dar și schele. Mi-a plăcut foarte mult arhitectura și aș reveni peste câțiva ani ca să fac o comparație. Cazarea a fost la Hotel Royal și peste drum, am fost să luăm o cină tradițională cu vinete, brânzeturi, salate și muuulte chiftele unsuroase!

Ziua 2 – joi 1 iunie 2017 

Ziua copilului am început-o pe maul lacului Ohrid care se împarte pe teritoriul Macedoniei ș ial Albaniei. A urmat o scurtă vizită în capitala albaneză, Tirana, care nu prea are obiective (ori dacă știți voi în afară de centru și acea moschee atipică vă rog să îmi spuneți) este un oraș curat și cu foarte multă verdeață. Seara am fost cazați la Hotel Lakaj Velipoje. Zona în care am stat noi nu este încă dezvoltată și prețurile sunt ceva mai mici, iar fluxul de turiști cam inexistent. Am fugit să văd marea, să îmi bag picioarele în nisipul fin și să mă rog să nu mă răpească nimeni printre străduțele întunecate. Foarte interesant este că turismul lor este creat și susținut de populație. Majoritatea albanezilor au lucrat în Italia și s-au întors pentru a investi în țară. Proprietarul hotelului la care am stat era un tânăr crescut în Italia, cu multă încredere în potențialul stațiunii. 😀

Ziua 3 – vineri 2 iunie 2017

La 6 dimineața am revenit pe plajă pentru a mă bucura de ea și pe lumină. Stațiunea era efectiv goală, dar pe mine nu mă deranjează. Chiar tânjesc după stațiuni liniștite și lipsite de agitația cluburilor de noapte. Aceasta a fost cea mai încărcată zi căci am pornit spre Kotor în Muntenegru, apoi am luat feirbotul pentru a ne îndrepta spre vama Dubrovnik și vama cu Bosnia & Herțegovina. Cei din urmă au o stațiune, unica și dubioasa stațiune Neum care este pozițioanată între pământurile croaților. Ca să înțelegeți, am mers așa: Albania – Muntenegru – Croația – Bosnia & herțegovina – Croația – Bosnia & Herțegovina :))) Seara ne-am cazat la Medjugorje. În ciuda numărului mare de turiști datorită zvonurilor cu apariția Maicii Domnului, este o zonă liniștită și numai bună de relaxat pe balcon cu o cafea când crapă de ziuă. Aici nu știu să vă spun unitatea de cazare. Știu doar că era o afacere de familie unde sunt cazați în general pelerini. Despre Kotor vă pot spune că este o mică Veneție, iar Dubrovnik e de vis. Bani să ai să le vizitezi căci sunt scumpe, mi-au picat fălcile la o intrare la toaletă de 2 euro și un tur GOT de 200 de euro.

Ziua 4 – sâmbătă 3 iunie 2017

Ziua a patra a fost mai chill. Am urcat la Colina aparițiilor, iar după prânz am vizitat cascada Kravite și orașul Mostar. Acest oraș a fost distrus în timpul războiului de destrămare a Iugoslaviei. Nu știu de voi, dar eu nu țin minte să mi se fi predat acest război. Mi s-a spus că înainte aveam Iugoslavia și URSS, dar că înainte să mă nasc, sârbii și croații erau în război și că bosniacii au avut de suferit nu. Poate dacă profa nu îmi umplea capul despre cum ea consideră o prostie teoria evoluției, că pe noi ne-a creat Dumnezeu și punct, aflam și eu mai multe la timpul potrivit. Clădirile din Mostar încă poartă urmele războiului și nici măcar vremea nu a ținut cu noi și a plouat torențial. Daaaar vă recomand bazarul lor. Prețuri bune și multe produse cu influență orientală. În caz că și la orele voatsre de istorie la anumite lecții profii, ori manualele au dat skip, vă recomand acest articol despre Tito, prim-ministrul Republicii Socialiste Federative Iugoslave.

Ziua 5 – duminică 4 iunie 2017 

Din nou o zi chill, cu excepția unor peripeții cu buletinul. Am fost la Split, un oraș foarte frumos din Croația. De aici se pot face foarte multe croaziere către peșteri, lagune, Dubrovnk, Mostar, ori un simplu tur al coastei. Contra cost, ovio! Cetatea lui Dioclețian, care adăpostea cândva peste 5000 de suflete, oferă acum muzee, bazare subterane, terase, restaurante și bărulețe pentru toate gusturile. Am fost și pe plajă căci ni s-a spus că la Split e plajă și acolo am avut parte de cea mai mare dezamăgire. Plaja lor este un petec de nisip importat pe o porțiune minusculă (cunosc băieți care au penisul mai mare DĂCÂT rușinea aia de plajă) și în rest CIMENT! Pentru mine acela e un port dezafectat, nu o plajă. În schimb în apă puteai înainta cât te țineu picioarele. Vedeam în depărtare oameni cărora abia le ajungea apa la genunchi. Oh, v-am zis cumva că în Croația înghețata e imensă? Costa doi euro cupa și vă dați seama că am transpirat nițel. O cupă la ei face cât trei, poate chiar patru. Csf? Obișnuită cu smocul ăla de cupă din parc.

Ziua 6 – luni 5 iunie 2017 

Dimineața am împachetat și am pornit spre capitala Bosniacă – Sarajevo, unde am simțit infleunțele orientale mai bine decât la albanezi. Mă așteptam ca acolo să văd o parte din cultura musulmană, but meh, nu am avut nici timp să scotocesc și să pot spune că știu cu se mănâncă cultura popoarelor pe care le-am vizitat. Orașul în care a început totul. Podul pe care a fost ucis prințul Franz, fapt ce a declanșat primul război mondial. A fost cea mai colorată capitală și cea mai îmbietoare. Străduțe înguste, case mici, mâncare la tot pasul, iar mirosul de cafea te năucea. Am găsit mâncare ieftină și bună. Ce poți să-ți dorești mai mult? Seara am ajuns în Belgrad, cazarea la Compass River City Hotel – un fost vas de croazieră transformat în hotel, o practică destul de des întâlnită pe ,,Dunărea sârbească.”

Ziua 7 – marți 6 iunie 2017

În ultima zi am făcut turul pietonal al Belgradului. Îmi doream de foarte mult timp să ajung aici și mi-a plăcut. Să nu vă așteptați la peisaje wow, sau la mare evoluție. Din câte am înțeles, poporul sârbesc ține la tradițiile și ideiile sale și de exemplu clădirile de pe vremea Iugoslaviei încă dăinuie. Dacă Bosniacii fac eforturi să acopere rumele războiului, sârbii lasă cldirile afectate neatinse, pentru ca amintirea războiului să nu piară din memoria poporului. Mi-a plăcut că am văzut un oraș plin de oameni activi dpdv sporiv. Nu aveam loc pe trotuar datorită oamenilor pe role, biciclete, skate, ori care alergau. Drumul spre casă a fost pe la Drobeta Turnu Severin și am putut admira Cazanele Dunării și Statuia lui Decebal.

 

That’s it 😀

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*