Job nou, ciorapi noi
Prin iarna anului trecut găsisem un job într-o mică agenție cu sediul la Apaca. Ei se ocupau de paginile de Facebook și blogurile unor vedetuțe cântăcioase din România. Acolo a fost unul dintre interviurile la care m-am dus cu CV-ul neactualizat și m-am făcut de cacao.
După un interviu ținut în clădirea dărăpănată (nu toate au fost restaurate) și mult fum de țigară (se aprobase legea, dar NU FACE STATU LEGEA LA MINE ACASĂ!) urma să stau în probă o perioadă. Am mers o dată, sau de două ori, dar ce am auzit m-a făcut să nu mai calc pe acolo. Nu s-a întâmplat ceva grav, dar comicul situației mi-a dat damage.
Ce aveam de făcut
Aveam de ales între a scrie articole, ori a căuta clipuri cu potențial de viral, care ulterior se vor posta pe paginile de Facebook ale vedetuțelor. Am ales partea de clipuri. Nu știu de ce, dar mi s-a părut mai ofertantă. Partea nasoală era că trebuia să selectez din site-uri din afară cu titluri de genul ,,You won’t believe what this man did after he caught his wife cheating. His gesture will make you cry like a baby…”
Sătulă de așa ceva după doar 3 clipuri, am căutat eu singurică și unul dintre ele chiar părea ok, but nooo! Trebuia să le iau doar de pe acele site-uri. Nu am nicio problemă în a respecta reguli, dar dacă mă pui să folosesc titluri de genul normal că o să mi se dea stomacul peste cap.
Era vreo 6 seara, frig în draci și întuneric beznă. Un birou plin de fete și el bosso cel tânăr. Una dintre ele, îi vom spune Creața, era foarte supărată. Mai era una și mai supărată că îi dăduse gagică-su papucii. Mie mi s-a părut ciudățel ca la muncă toată lumea să își povestească dramele amoroase, dar hey, nu mai fusesem într-un mediu cu oameni de vârsta mea like ever. Pe oirunde mai mersesem, eram cea mai mică, m-am adresat cu dvs. și am vorbit doar când am fost întrebată. Bine, bine recunosc, uneori nici atunci :))
Drama Creței
Se muta de la iubitul ei și își făcuse bagajele. Ză boss era gata să îi dea lecții de viața, dar avea nevoie de povestea completă. Cât a durat relația, de ce, cum, când au început lucrurile să scârțâie, etc.
După ce am observat că rămân singură în cămăruță, m-am mutat în cea în care stăteau toți la fumat povestit. Din ce am înțeles, Creața se muta fiindcă nu mai suporta șosetele aruncate peste tot! Ea era femeie independentă, cu rate la mașină și un viitor strălucit în față. A urmat o întrebare pertinentă din partea singurului deținător de penis din încăpere: Păi când te-ai mutat la el nu arunca ciorapii? Ba da.
Stupefierea a venit abia apoi. Întrebată de drămuirea cheltuielilor, aflăm că a noastră Creață nu plătea utilitățile, ori vreo pondere la întreținere. Evident că a urmat întrebarea: Da de ce? Păi ce e casa mea?! Păi stai în ea…Așa și?! Eu am rate de plătit la mașina mea!
Răspunsurile ei au creat râsete, dar nu și pentru mine. Am cerut voie să plec și dusă am fost. Nu am mai călcat pe acolo. Nu era ce căutam, nu mă simțeam bine și într-un fel, povestea Creței m-a făcut să îmi dau seama că eu nu mă pot integra acolo. Pe mine mă apucă toate alea când aud astfel de discuții. Nu mă credeți? Luaț’ de citiți!
A fost fun. M-am învățat minte să nu mă mai prezint cu CV-ul neactualizat, să nu mai cred că toată lumea oferă condiții ok de muncă dpdv al mobilei sau aerului respirabil și atunci când mă deranjează ceva, să spun și să plec acasă.
Din HR este seria de articole în care vă povestesc peripețiile de la interviuri, ce bazaconii găsesc prin CV-uri, vă învăț că oricine își poate face unul beton și niciodată nu merge scuza ,,nu am ce să scriu” 😀