Încerc pe acest blog să vă dau câteva sfaturi legate de CV/interviuri. Până la urmă nu te învață nimeni la școală astfel de lucruri și eu le consider utile. Când nu am sfaturi, am de povestit ce bazaconii am găsit prin CV-urile candidaților. Să nu credeți că eu nu am scris bazaconii…
Îmi place ce fac acum și nu mai aplic pentru un job. Ca să fiu sinceră, nici nu am timp să merg la un interviu acum. Abia reușesc să fac update la CV și la cele de pe site-urile de recrutare. Apropo, de ce nu se poate să îmi urc CV-ul pe un astfel de site și gata? Mi se pare foarte incomod să completez aceleași chestii pe mai multe site-uri, ca la final să difere o linie, poziționarea, sau cromatica.
Revenind la bazaconii, tocmai aceste site-uri îmi dau bătăi de cap.
Ce greșeli fac eu când aplic pentru un job?
- Nu fac update. Am fost la două interviuri în care mi-a picat fața când mi-am văzut CV-ul pe masă. Prin tinerețea mea, am scris câteva articole pentru Eragon Vibes, actualul One Vibe. Țin minte că nu puteam da publish până nu respectam câteva punctulețe ce țin de SEO. Cam ce vă apare și din plug-in-urile de pe WordPress. Știți că e-jobs are secțiunea de cuvinte cheie și le poți trece la fiecare experiență. Eu am trecut SEO, dar ce să vezi, apăruse și la abilități! Ori poate chiar eu oi fi trecut așa, naiba știe ce mai e pe un CV vechi. Eu doar voiam să specific că m-am intersectat de treaba asta cu SEO, nu că știu SEO! Vă puteți imagina ce transpirații m-au luat la interviuri.
- Sunt genul ăla de om care salvează documente cu denumiri de genul versiune finală/versiune finală 2/versiune finală bbbbb/ versiunea finală bbbbbbbbbb/versiune finală bbbbbbbbbq. Așa pățesc și cu CV-urile în ro/en de pe site-urile de specialitate. Tot aplicam eu cu cel în engleză, super sigură că ăla e bibilit bine rău. Când decid să arunc un ochi, realizez că eu îl modificasem pe cel în română. Adicătelea pe cel în română îl făcusem tot în engleză, iar eu aplicasem cu CV-ul în engleză neactualizat!
- Păstrez experiența irelevantă. De foarte multe ori m-am prezentat cu CV-uri în care îmi treceam fiecare stagiu de practică. Încercam să arăt că deși nu fusesem angajată, am experiență, însă nu cred că a luat cineva în seamă, ba chiar am șters ce mi se părea irelevant. Nu îmi e rușine cu vreun stagiu de practică, ori cu faptul că am fost lucrător comercial. Îmi place să povestesc aceste experiențe, dar tot ce făceau era să îmi mărească numărul de pagini.
Ce greșeli am observat?
Pe lângă cele deja enumerate, pe care sunt sigură că mulți alții le fac (sper) observ că oamenii doar aplică. Tind să cred că mulți nici nu citesc jd-ul.
În caz că nu știați, este mai nou ilegal să faci discriminare pe baza experienței pe site-urile de recrutare. Adicătelea dacă ești șofer de tir, ești liber să aplici pe postul de inginer instalații pentru construcții, specialist SEO, dansatoare la bară, etc. Când am început eu să caut job, erau anunțuri la care nu aveam voie să aplic fiindcă cereau minim 2 ani experiență, ori să ai reședința în orașul în care este sediul. Acum nu mai este așa ceva și îți pot aplica și cei din India. E frustrant…
Ce am decis să fac?
Am spus că am șters experiența irelevantă, dar că nu vreau să o ascund sub preș. Am propriul meu format de CV. Unul colorat, în care pun accentul pe aptitudini și creativitate. Ca să nu am unul de 8 pagini, am niște iconițe care reprezintă stagiile de practică, internship-urile, ori locurile de muncă de scurtă durată. Astfel mă încadrez într-o pagină, nu plictisesc recrutorul și atrag atenția (fingers crossed).
Mă gândesc chiar să îl urc și pe blog ca să vedeți exact la ce mă refer. Nu e genial. Nu vă va lua ochii, dar mă reprezintă și asta e cel mai important.
Btw, am un articol mai vechi în care vă explic 7 pași de urmat pentru un CV reușit. Enjoy!
Din HR este seria de articole în care vă povestesc ce bazaconii găsesc prin CV-uri, vă învăț că oricine își poate face unul beton și niciodată nu merge scuza ,,nu am ce să scriu” 😀