Recenzie: Fata din tren de Paula Hawkins

recenzie carte

 Tu nu o cunoşti.

Dar ea te cunoaşte.

Sună direct a stalking! Şi asta şi e. Romanul ăsta, cică thriller, prezintă povestea unei stalkăriţe sărite de pe fix, dependentă de alcool, a cărei viaţă e naşpa şi îi place să se uite la alte cupluri cum…joacă Scrable.

Asta face Rachel, personajul nostru principal. Rachel e într-o stare deplorabilă. Şomeră, divorţată, alcoolică şi e nebună frate. E obsedată de fostul ei soţ, nu a trecut peste despărţire şi refuză să iasă din bula ei de insecurities.

Tipa asta, ia zilnic trenul către Londra, doar ca să nu se prindă colega ei de apartament că ea e şomeră. Cât să munceşti să îţi permiţi luni de zile fără job să mergi cu trenul la Londra, să dai o duşcă, două, plus mâncare şi cafeluţă?

Când călătoreşti des cu acelaşi mijloc de transport, te obişnuieşti cu peisajul şi ocupi cam acelaşi loc. Rachel, priveşte din tren casa unui cuplu.Îi vede cum se sărută pe terasă, cum îşi beau cafeaua, cum întârzie de la birou şi îi consideră cuplul perfect. Le oferă nume, îşi imaginează ce joburi ideale au şi le invidiază viaţa.

Într-o zi, o vede pe blonda (Megan) de la aceeaşi casă pe care o priveşte zilnic, pe aceeaşi terasă, dar cu un alt bărbat. Ce faci când afli că cineva este infidel? Fugi şi spui partenerului înşelat! Chiar dacă oamenii ăia îţi sunt complet necunoscuţi, makes sense, right?

Între timp, Megan, dispare. Curios este faptul că în dimineaţa de după, Rachel este atât de mahmură încât nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat. Urmează ancheta poliţiei, Rachel este interogată, obsesia ei pentru cuplul pe care l-a urmărit zilnic din tren. Este descoperită, iar faptul că la doar câţiva metri este casa în care locuia înainte cu soţul ei naşte suspiciuni.

Rachel nu are astâmpăr şi coboară din tren, începe să cotroboie singură iţele acestui mister, hrănindu-se cu faptul că doar ea ştie că Megan cea perfectă, era infidelă.

Fostul ei soţ locuieşte încă locuieşte în casa în care ei formau un cuplu. În aceeaşi casă în care el şi Rachel făceau sex, în aceeaşi casă în care Rachel se îmbăta, în aceeaşi casă în care aceasta l-a prins cu amanta. Rachel nu a putut rămâne însărcinată, dar amanta da. Surprinzător sau nu, dădaca copilului era fix Megan, iar Rachel dând târcoale casei în toiul nopţii, luând copilul din pătuţ şi fugind cu el spre şinele de tren… ai zice că deja ţi-ai format o idee despre cine e criminalul, nu? (Ah, am uitat să precizez, Mega moare, boom!)

But no. Cam pe la jumătate, Paula Hawkins întoarce povestea pe toate părţile, apar indicii noi şi toată lumea e suspectă.

Este genul ăla de roman care te ţine în priză încă de la primele pagini şi nu îl poţi lăsa din mâini. Palpitant, imprevizibil, doldorea de flashback-uri şi plot twist-uri, care te vor duce treptat la un deznodământ cu totul şi cu totul surprinzător.

Îţi recomand cu drag acest roman dacă eşti amator de romane poliţiste. Am scris aici că îmi plac cărţile poliţiste, dar am uitat să accentuez faptul că cel mai mult îmi plac cele în care nu poliţia/detectivii rezolvă cazul, ci oamenii normali. Rachel cea creată de Paula este o alcoolică anonimă. Sam Jones a Laurei Henederson este designer de interior. Lisabeth Sendler a lui Stieg Larsson este o hackeriţă cu probleme de adaptare. Şi totuşi, aceste femei, datorită experienţelor traumatizante din trecut şi neîncrederea în organele statului, rezolvă mistere năucitoare.

girl-on-the-train

Ştiu că a apărut şi film, nu l-am văzut încă, dintr-un motiv foarte simplu. Îmi este teamă că nu se va ridica la aşteptările mele. Am terminat cartea în două zile, am transpirat toată în punctul când am aflat cine e criminalul. Dacă voi aţi văzut filmul vă rog să îmi spuneţi dacă să îmi fac curaj să mă uit sau nu.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=KkoEE1i0CX8&w=560&h=315]

Cartea o găsiţi aici. Staţi cu ochii pe elefănţel ca să prindeţi reduceri 😀