Cum a fost anul acesta la Untold?

Am bifat și anul acesta condica de prezență la cel mai mare festival de pe la noi, Untold. Chiar nu aveam în plan acest lucru și pregătirile au fost pe ultima sută de metri. Am ajuns la festival datorită Bloggers Lan Party ediția cu numărul 15. Anul trecut mi-am propus să las Untold pentru Electric. Nu am ajuns la Electric, dar particip la 3 festivaluri anul acesta. După un an pot spune că se vede că organizatorii au învățat din edițiile trecute. Vă voi spune ce m-a impresionat, ce artiști am văzut și la ce mă aștept să se îmbunătățească la următoarea ediție, iar despre camping urmează să vorbim altă dată.

*Dacă nu aveți să citiți de la mine, vă las aici articolul lui Marius căci el are și poze.

Artiștii pe care i-am ascultat live au fost: Redfoo, Charlie XCX, MØ, Axwell /\ Ingrosso, Borgore, Ellie Goulding, Lost Frequencies, Marshmello, Subcarpați, Șatra Benz, Dub FX  & MR Woodnote, Kristian Nairn aka Hodor, Example + Dj Wire, Afrojack, Martin Garrix, Steve Aoki, The Motans și Aragtu. 

  • Am ascultat pentru prima oară Borgore (cărată de Marius) și mi-a plăcut la nebunie! Între timp am aflat că mai auzisem de ei, dar în treacăt. Am devenit fană și live sunt cu mult peste ce găsiți pe youtube;
  • Bezea mi-a plăcut tare mult :)) Oricât de mult îmi place de Martin Garrix (zis și iubițel) parcă Marshmello m-a impresionat mai tare, din simplul motiv că pe Martin îl mai văzusem;
  • Șatra a făcut super show! Știu că multă lume mă judecă, ori nu înțelege de ce îi ascult. Vă rog eu frumos, mergeți la un concert Șatra Benz și veți înțelege. Oriunde m-am dus, vibe, energie și așa conexiune între artiști și public nu am mai văzut!
  • Ellie Goulding și Afrojack au fost cele două mari dezamăgiri pentru mine. Pe Ellie îmi doream la nebunie să o văd live, dar nu a interacționat cu noi. A venit, a prestat și a plecat. Cât despre Afrojack, un show bun…păcat că l-am mai auzit anul trecut și la Neversea în mare parte…;
  • Pentru Steve Aoki m-am încăpățânat să rezist și să văd măcar o parte din show-ul său. Regretasem că nu l-am văzut când a venit la București și un singur lucru am de spus despre omul acesta: GENIAL!

Cât despre festival:

+

  1. Organizare mult mai bună. Nu am mai văzut aceleași cozi la cash points și nici la intrare, unde suntem verificați și controlați în bagaje. Trebuie să recunosc totuși că m-a deranjat faptul că la presă erau ceva mai permisivi. Pont: Dacă ești fată, pune-ți niște absorbante în borsetă și nu te mai scotocește nimeni;
  2. Foarte multe variante de haleală. Am văzut de la burgeri și pizza, până la fucking sushi și zeci de smoothie-uri. Prețuti pentru toate bugetele. CEEEEE? Cum să spui că erau prețuri pentru toț…Bobiță, dacă ai avut bani de dat pe bilet, transport, cazare, fix la apa aia de 6 lei te-ai blocat? Când ieși în Vintage nu e aceeași chestie? Când îți cântă Rihanna 50 de minute în Constituției, nu e aceeași chestie cu prețurile mari la o amărâtă de apă fără dop? Btw, anul acesta nu am mai întâțlnit prostia aia cu datul unei sticle fără dop din motive de ,,safety” la concerte;
  3. Nu am mai auzit atâtea văicăreli. Trecem peste haosul de la Armin. Dacă vii cu câteva minute înaintea show-ului și urli că ai dat bani pe bilet…stai acasă, te rog! Mi s-a părut că lumea a fost mult mai entuziasmată, ori poate am știut unde să stau acum. Plus că a plouat de a rupt și cu toate astea, lumea s-a bucurat de Steve Aoki până dimineață;
  4. Multe posibilități de agrement. Tulai, da știu că se investește în festivalul acesta nu glumă! Am văzut puține standuri care se repetau (cough Telekom cough) în rest, erau modificate, îmbunătățite, ori apăreau altele. Anul acesta chiar nu am apucat să mă plimb cum trebuie încât să mă bucur de tot ce e pe acolo. Standul Skullcandy mi s-a părut cel mai tare dpdv al premiilor și modul în care interacționau cu noi. Să nu uităm de ROATĂ care în opinia mea a înfrumusețat festivalul și te puteai bucura de o priveliște minunată. Nu în ultimul rând, activarea celor de la Winston a fost cea mai tare! Trebuia să cumperi vreo trei pachete de țigări pentru a avea șansa de a te ,,sufla” în aer. Cum ar spune Mariciu, nu susțin fumatul, dar m-aș da în așa ceva!!!

  1. Spațiul. Consider că parcul este prea mic pentru ce se întâmplă la Untold și nu din cauza suprafeței, ci divizării. La scena Alchemy se creează o îmbulzeală maximă. Este foarte aproape de main stage și sala polivalentă și accesul este restricționat de clădire, poarta aia imensă și alte cele. Nu este un spațiu larg deschis încât să te poți mișca în voie. Scene precum Forest sau Elements, fiind între copaci, erau mult mai ușor de accesat și nu erai obligat să te înghesui decât dacă voiai în fața scenei. Tot spațiul face dificilă și fuga de la o scenă la alta;
  2. Orele. Nu știu cum e în alte țări, dar să-l pui pe Armin la 3 și pe Steve după 4 mi se pare ireal. De ce? Fiindcă de exemplu dacă stăteai până dimineața la Armin și a  doua zi voiai să îi prinzi pe Subcarpați la 17 erai mort! Plus că Subcarpați sunt adorați de mulți și deși au main stage-ul, faptul că sunt puși pe timp de zi, scade drastic numărul oamenilor prezenți;
  3. Suprapunerile. Asta se întâmplă peste tot și trebuie să faci niște alegeri. Că eu am ales Șatra Benz în detrimentul Hurts e o chestie ce ține de bâzdâci pe creier, dar să pui în același timp Martin Garrix și Pendulum…a fost precum o săgeată în inimă pentru mine.
  4. Alegeri peste alegeri. Merg la toaletă și ratez jumătate de concert stând la coadă sau mor puțin pe dinăuntru? Mănânc burger și mă mânjesc toată că nu mai pot de poftă, sau mă rezum la chipsuri? Merg să-l văd pe Redfoo, sau să mă bată Marius la Guitar Hero?

În concluzie, mi-a plăcut fraților la Untold anul acesta și mai vreau! Trebuie totuși să recunosc că de data aceasta mi-a plăcut mai mult fiindcă nu a trebuit să planific nimic. A fost totul atât de rapido-ad-hoco-spontan, încât nu mi-a păsat :))