Aseară am fost la concertul The Motans din Vintage. De locaţie nu mă iau, că s-au luat deja destui. Băi dar am o problemă cu oamenii. Cu oamenii care vin la concerte pentru a se lăuda la cei care stau acasă. Băi eu sunt aici şi mă distrez, trebuie să vezi asta!
Anul ăsta, cu bună ştiinţă şi ceva inconştienţă, mi-am spart banii pe concerte. Nu vreau să trag linie, chiar nu vreau. Că dacă adaug la preţul biletelor şi banii pe transport, consumaţie, mi puţin răuţ. Aveam bani de iphone până acum. *OPULENŢĂ*
Băi şi eu fac poze, dacă nu mă crezi, uite pagina mea de instagram. Băi şi eu îmi dau check-in şi împărtăşesc cu oamenii de pe facebook moaca mea. Încerc sincer să mă şi detaşez niţel de telefon şi de social media. Încerc, nu îmi iese deloc, dar am voinţă. Dar, dacă am venit la un concert, am venit să mă simt dracului bine. Aşa că am renunţat la ideea de a poza artiştii sau să filmez. E foarte simplu, nu am telefon performant, nu mă pricep, sunt atâţia oameni profesionişti în domeniu care să facă asta. Nu mor dacă aştept o zi două poze oficiale şi filmări calitative.
The Motans sunt minunaţi. Timbru superb şi ţi se face pielea de găină când auzi atâţia oameni cântând Versus, ţinând cont că omul abia a ieşit pe piaţă. Concertul a fost minunat. Abia aştept să mai scoată piese căci asta înseamnă, concerte mai lungi. Aşa că te rog, nu rata următorul concert The Motans!! Uite aici detalii.
99% din cei din public aveau telefonul în mână ca să facă poze, să filmeze, să facă live pe facebook, să îşi sune prietenii sau rudele din Spania pe skype Erau unii de au filmat tot, absolut TOT. Adică ei au văzut concertul prin ecranul telefonului. Se chinuiau să prindă unghiul, lumina…băi frăţioare cum te mai bucuri tu de concert?
Pentru ce ai dat banii pe bilet? Ca să stai ca un cuier? Căci aşa arătaţi cu braţul întins la maxim pentru a filma cu telefonul. Pe deasupra, îi mai şi loviţi pe cei din jur. Data trecută mi-am luat un telefon în cap de la una care cred că intra în sevraj dacă nu filma cum respiră Killa Fonic.
Mi-ar plăcea să vă văd zâmbind, urlând ca nebunii şi fredonând alături de artiştii de pe scenă. Eventual folosiţi telefonul pentru a căuta versurile pieselor pe care nu le ştiţi. Concertele sunt mişto, naşpa e publicul.. (atenţie! genealizare!)
Haideţi să ne bucurăm de acele 30, 40, 60, 120 de minute de muzică bună! În faţa ta, sau mă rog, la nişte zeci sau sute de metri de tine mai exact. Undeva în spatele tipilor de 2 metri şi tipelor cu prea multe extensii în cap, este un artist. Care a venit să îţi cânte şi să te încânte. Ai venit la un concert, nu la o şedinţă foto. Faci poze după.
Mă voi duce în continuare la concerte. Nu de alta, dar nu mai vreau să sparg banii pe cosmetice. Şi sper din tot sufleţelul să reuşesc performanţa de a nu mai fi deranjată de cei cu telefonul lipit de mână. 😀
Pentru toţi cei care veniţi la un concert ca să îl vedeţi prin ecranul telefonului…cu drag:
P.S. Poza este de pe profilul de instagram The Motans. Da, e Laura Giurcanu stând pe telefon. #csf