Ce am învățat în trei luni de terapie

Luna trecută îmi făceam curaj să vă povestesc că am apelat la psihoterapie pentru a mă regăsi. Mă bucur că am primit feedback pozitiv și tocmai de aceea am decis să fac o a doua parte. M-a ajutat terapia? A meritat sau nu? Aflăm imediat.

În primul rând, simpla așteptare pe holul clinicii, oricât de stresantă ar părea, te liniștește instant.Când vezi câți oameni vin, e primul moment în care simți că nu ești singur. Am reușit să simt că deveneam mai deschisă și mai optimistă cu fiecare ședință. Asta nu înseamnă că dacă mă enervam într-o zi la birou nu veneam toată bosumflată.

În al doilea rând, vreau să reiau ideea că psihologul nu îți spune ce să faci. Psihologul te ascultă, pune întrebări, povestește și te ajută să îți dai singur seama ce e de făcut. E cam ca atunci când îți cauți telefonul și psihologul e cel care îți face semn că îl ai în mână;

Ce am învățat la terapie?

  1. Am învățat că am voie să spun nu, ori să mă răzgândesc. Deseori accept diferite activități deși nu mi le doresc și apoi mă macină vina și caut scuze să nu mai merg. Sună atât de pueril, dar m-am simțit atât de ușurată când am auzit asta;
  2. Am învățat că nu sunt un partener/ copil/ coleg rău dacă mă enervez  Este complet normal să te calce ceva pe nervi, să ridici tonul uneori, doar că trebuie să fim atenți la ce scoatem pe gură. Exemplul cel mai bun cred că este atunci când un părinte țipă la un copil. Nu e un părinte groaznic dacă face asta. În schimb, dacă în urletele sale sunt cuvinte care pot marca copilul și nu urmează o discuție în care părintele să își explice criza de nervi, atunci apar probleme;
  3. Am învățat că trebuie să mă gândesc la binele meu, dar să nu fiu eu buricul pământului. Am nevoie de interacțiune interumană, dar să o fac așa cum mă simt eu bine, nu cum și-ar dori alții de la mine;
  4. Am învățat că nu e vreo problemă la mine dacă sunt sensibilă. E normal să am emoții, să plâng și să am temeri.  Aparent, dacă nu simți empatie, nu ai trac & stuff niciodată ești de fapt sociopat :))
  5. Am învățat că nu e bine să las frica să îmi omoare oportunitățile. Lucrez la asta;
  6. Am învățat că 99% din temeri sunt doar în capul meu. Oamenii nu pierd timp judecând în orice secundă ce fac eu, iar dacă o fac, e clar că ei au o problemă. Creierele noastre se gândesc la o groază de scenarii posibile, cam ca Dr. Strange în Infinity War. În continuare îmi fac griji, dar și la asta lucrez și am început să dau aceste ,,cunoștințe” mai departe pentru a-i ajuta și pe alții;
  7. Am învățat că timid și introvertit nu sunt sinonime!! 

Eu una sunt foarte mândră de mine și am făcut lista de fapt tot pentru mine. Dacă vreodată mă voi confrunta din nou cu o criză de plâns fiindcă nu îmi stă bretonul de exemplu :)) voi reciti această listă.

Seară/ zi ușoară vă doresc și dacă vreodată simțiți că aveți nevoie de sprijin, apelați cu încredere la Clinica Oana Nicolau.