Aiuritul și îndrăgostita

psihoterapie

Eram la coadă la mega (unde altundeva) cufundată în grijile mele care mâine vor dispărea pentru a face loc altora.

Când vine rândul meu, întind mecanic mâna cu mărunt către casieriță.

Ea se uită la mine nedumerită.

Eu insist să ia cei 50 de bani fiindcă am auzit că totalul e ceva virgulă 50 de bani.

Îmi spune că nu o ajută.

Îmi înmânează bonul și exclamă ,,Off, îndrăgosteala asta”

I-am zâmbit.

Da, sunt îndrăgostită.

E frumos.

E minunat să știi că ai pe cineva acolo.

Cineva care îți suportă nazurile, care te așteaptă deși pierzi o oră într-un supermarket pentru a decide ce suc să cumperi și care e gata oricând să te îmbrățișeze.

Cu toate astea, aveam o zi proastă, iar îndrăgosteala mea nu avea nicio legătură cu faptul că eram un zombie pe stradă.

Astăzi am fost la Angajatori de Top, evenimentul organizat de hipo.ro la care zeci de companii își expun posturile libere pentru doritori, curioși, pierde-vreme-zombalăi. Domeniile sunt diverse, intrarea este liberă, nu te obligă nimeni să aplici, oamenii sunt săritori…cam așa mi-ar fi plăcut să descriu evenimentul.

Doar că nu a fost chiar așa.

Joburile prezentate erau într-un colț pe IT, în altul lucrători comerciali.

Te opreau oameni random pentru a aplica la standul lor. Ah, nu vorbești franceză? Nu contează! Scanează CV-ul la noi!

Erau standuri la care cu lista sub nasul lor, îți spuneau că nu, nu caută oameni pentru acele poziții. Oare ei s-au prins că nu despre poziții sexuale vorbeam?

Pe scurt, e un eveniment la care firmele doresc să se bată în numărul de CV-uri înregistrate.

La conferințe nu am ajuns, dar nu voi mai participa. Mai bag o fisă la Top Talents și revin cu detalii.

În drum spre casă am urcat în 138 și a durat vreo 15 minute să ajung de la Cișmigiu la fântâni.

După ce am compostat am auzit o voce care îmi spune că e capăt de linie și va trebui să compostez din nou.

Cobor.

Iau metroul.

În direcția greșită.

Vezi tu domnișoară de la mega, îndrăgosteala mea nu avea nicio legătură cu starea mea!

Așa că am stat să mă gândesc, de câte ori nu presupunem că o persoană este aiurită, îndrăgostită, când ea de fapt e măcinată, îngrijorată, sau tristă. Sau el.

Și acesta este doar unul dintre multele motive pentru care nu fac small talk. Teama că poate nu intuiesc corect starea omului și ceea ce scot pe gură ar putea face rău în loc de bine.

 

P.S. Am pus acest articol în categoria cu de toate fără ceapă fiindcă azi am mâncat ceapă.