Cândva, în tinereţile mele, am citit şi recitit ca o descreierată Cella Serghi-Pânza de păianjen. Nănuc cea din carte, tot povestea de plimbările pe faleza de la Balcic şi despre pictorul ei boem. Normal că s-a impregnat în mine ideea că trebuie să merg la Balcic. Vreme mişto, castel şi pictor boem? Count me in!

Vă anunţ de pe acum că nu am găsit pictorul boem, dar măcar mi-am udat tenişii cei roşii în mare şi am stat să mă usuc la soarele Cadrilaterului (ce mândră ar fi profa de istorie din generală de mine acum).

Mi-am pregătit o pleavă de rucsăcel, căci nu suport să car multe catrafuse după mine, btw, ăia de fac blugi pentru fete, de ce ne faceţi buzunare aşa mici? Vă mulţumesc oricum că mai găsesc uneori blugi cu buzunare la spate, că deja ăia cu buzunare în faţă aparţin erei mezozoice.

Am umplut instagramul şi facebookul de poze, apropo, urmăriţi-mă pe instagram bă că pun poze mişto! Ete exemple:

Revenind la subiect, am mers cu autocarul la Balcic. Am vizitat Grădina Botanică, Castelul Reginei Maria, mers pe faleză şi după ne-am oprit la Capul Caliacra, unde damn, priveliştea e parcă desprinsă din contele de Monte Cristo.

6 tipuri de turiști întâlniți în autocar

Naftalina comentatoare – Acei boşorogi, de fapt, acele caţe de comentează la orice domne! Că mergem prea repede, ba prea încet. Că e prea cald şi trebuia să ne spună ghidul să ne luăm cozoroc şi ce factor de protecţie solară să folosim. Că e stridia scumpă, ori că e scaunul prea la stânga! Nici nu pornise autocarul şi una intra în fibrilaţii că trebuie să oprim neapărat la farmacie. Ca să ce? Să te îmbibăm în formol? Doamne ajută!
Cadavrul ambulant – Îi ştiţi şi voi, ăia de se mişcă mai greu decât torrent-ul când piratezi noul episod din Game of Thrones. Sunt ăia de gândesc ,,aş putea şi ar fi bine pentru toată lumea să mă mişc în ritm normal, dar îmi place al naibii de mult să stea toată lumea în fundul meu căci doar aşa am şi eu parte de ceva distracţie prin acea zonă” Şi uite aşa, oprirea de 10 minute se transformă în 30 de minute.
Turistul certat cu cântarul, latifundiarul – Măi, ce mănânci, cât de des, în ce fel, e treaba ta. Dar, dacă decizi să circuli cu autocarul şi vezi că nici din profil nu ai loc pe culoar, eu zic că e o problemă. Dacă pun unt pe margini şi te împing să porneşti din loc şi nu te clinteşti atunci te rog, te rog din suflet nu te ridica să îţi aranjezi bojdeuca cu mâncare fix când lumea vrea să coboare şi nu mai bloca trecerea, că şi când stai pe scaun intri în spaţiul din culoar!
Rătăcitul – Turistul ăla de nu că nu are simţul orientării, ăla de îi spui unde aşteaptă autocarul şi el se duce în partea opusă. Ăla de se pierde în 3mp, ăla de nu ştie unde să cheme taxi în oraşul său de baştină, ăla de te întrebi cum dracu de a reuşit să iasă din mă-sa căci e drum lung, cum de nu s-a rătăcit?
Ăla de pune întrebări atât de stupide încât îţi vine să te iei de mânuţă cu Smiley şi să îţi cumperi vilă pe Marte. De ce îmi trebuie leva? De ce stăm în vamă? De ce e soare afară? De ce are Iohannis 6 case? De ce sunt o proastă autistă şi apăs pe toate butoanele când mi se spune clar să apăs pe unicul buton galben de deasupra scăfârliei mele?
Melcul cu casa în spate – Înţeleg că fiecare cu piticii lui. Unii cară medicamente că deh, poate mor în drum spre Balcic, cară suveniruri, căţelul, încălţări, haine de schimb, dar de ce mama lui Saturn cari un troler după tine într-o excursie de o zi? Mai exact într-o excursie de 16 fkin ore din care jumătate le petreci pe scaun? (Am văzut ce era în troler: bere, pepsi şi dulciuri…şi apoi te întrebi de ce stai o groază la toaletă şi te rostogoleşti când dai de pantă)