3 cărți dubioase pe care le-am citit

Oricâte recenzii pozitive ar avea pe goodreads și oricât mi-ar plăcea, sunt câteva cărți pe care le consider dubioase. Nu știu cum de le-am citit, ce m-a convins, dar nu regret. Tocmai de aceea, m-am gândit ca astăzi să vă povestesc despre câteva cărți care deși mi-au plăcut inițial, trebuie să recunosc că temele abordate, ori modul în care sunt scrise m-au făcut să mă întreb cât de des s-au lovit la cap autorii.

Vegetariana de Han Kang

Cartea aceasta este diferită față de orice altceva am citit. Am pus-o în topul cărților citite în 2017, dar și pe primul loc în rândul cărților ciudate citite de mine. Dacă Isabel și apele diavolului m-a făcut să mă opresc pe la jumătate, la Vegetariana nu am putut renunța. Este un gen diferit față de orice altceva am citit și trebuia să îi dau o șansă.

Cartea aceasta poți să o iubești, sau să o arunci cât acolo. Mi-a fost foarte greu să mă decid dacă să o citesc sau nu, căci am citit nenumărate recenzii care se băteau cap în cap. Ba era ridicată în slăvi autoarea, ba se spunea că s-a creat degeaba vâlvă.

În caz că nu știați, Vegetariana este promovată drept o carte disturbing. Se spune că ar conține scene de violență domestică, abuz verbal/fizic și discriminare pe bază de sex. Eu nu sunt de acord cu aceste afirmații. Cartea conține într-adevăr câteva scene deranjante, dar nu este vorba de omorât în bătaie, viol sau mai știu eu ce nebunii.

Umila mea părere este că autoarea a creat un personaj care se află într-o călătorie de regăsire a sinelui.

Stocul este indisponibil pe majoritatea site-urilor cu cărți, dar pe libris am găsit-o la 34 de lei. 

Dead Interviews: Living Writers Meet Dead Icons de Dan Crowe

Pe aceasta nu am găsit-o online, eu am cumpărat-o dintr-o librărie din zona Piața Universității unde au multe cărți în engleză la prețuri de 10/20 de lei. M-a atras titlul și coperta. Chit că este o carte morbidă care în mare vorbește despre viața de apoi, are câteva pasaje amuzante și altele destul de juicy.

Richard Nixon, Conan Doyle, Nietzsche, ori Jimi Hendrix sunt doar o parte dintre morții intervievați. Este de menționat faptul că cei care susțin interviurile sunt scriitori/ jurnaliști care s-au născut după ce au murit aceste personaje. Așadar, ei trebuie să își imagineze interviul, dar să și studieze personajul foarte bine în prealabil. Fapt ce duce la relatarea unor detalii juicy, ori pur și simplu alimentează niște zvonuri nefondate.

Nu este ușor de citit, nu știu dacă este 100% ficțiune și nici nu aș spune că este strict o carte umoristică. Este haioasă, impertinentă, ciudată și câteva dialoguri slabe.

Cei de la The Guardian explică mai bine care e treaba cu această carte.

Sper să găsesc bere în iad de Tucker Max

Încă nu îmi vine să cred că am citit așa ceva. Am văzut cartea la o colegă de liceu, apoi la o alta, apoi în Diverta la reduceri. Am cumpărat-o și pot spune că nu am mai avut nevoie de filme porno pentru o lungă perioadă. Nu, nu vă grăbiți să o cumpărați, nu vă va rezolva problemele. Cartea aceasta este pur și simplu scârboasă.

Cartea este despre un tip care își povestește peripețiile în materie de sex. Are el o perioadă în care își propune să se culce cu cât mai multe femei și îi iese de minune. E băiat bun, nu face discriminare. Găsești în cartea lui tipe de toate felurile și nu zice nu la fetișurile ciudate.

Este amuzantă, relaxantă, clar foarte ușor de citit, dar ruptă de realitate și provocatoare de vomă.

Pe elefant costă 8 lei. I wonder why :))